Infoblitz no.200802:      

Scoala superioară a devenit marea gaură neagră, „autonomă” adică un mare ţambal al inutilităţii naţionale de pe care nimeni nu are voie să ri­dice batista.

In numele acestei aşa-numite „autonomii”, copiii noştri, tinerii României sunt instruiţi în unele din Universităţile publice din ce în ce mai precar şi sunt trataţi în mod discriminatoriu, după interesele şi fa­vorurile aduse conducătorilor instituţiilor universitare. Din universităţile publice, indivizi veroşi şi ires­pon­sabili fac nişte fabrici de diplome inutile dar plătite spre bunăstarea acestora de contribuabilul de rând.

Calitatea este doar în gurile tuturor.. non-calitatea în faptele unora…

La vremuri noi, tot noi! Tot mai multe universităţi înţeleg importanţa instituţionalizării prin acceptarea unui corpus unitar, logic, sistematic de proceduri transparente.

Ar fi suficient să amintim aici Universitatea Politehnica din Bucureşti sau Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. Din păcate pentru învăţământul românesc experienţa pozitivă nu se răspândeşte de nici un fel !

Dacă celelalte universităţi au început să înţeleagă că sesiunile de examene trebuie să fie unice, bine precizate şi aceleaşi pentru absolut toţi studenţii, există conduceri de universităţi care consideră că gestiunea sesiunilor este locul din care se poate culege cel mai mult capital populist.

O dovedeşte cu prisosinţă Universitatea Tehnică din Cluj Napoca.

Regula e regulă, dar nu pentru toţi…

După ce ani de zile s-a chinuit să alcătuiască regulamente care să schimbe …totul fără să modifice aproape nimic, această universitate are o reglementare publică.

Acolo scrie foarte clar că există un număr de trei sesiuni. Mai există o sesiune specială pentru studenţi aflaţi în situaţii speciale.

Cu alte cuvinte, pentru toţi ar fi o lege.

Totuşi regula este la discreţia conducerii…

Fără ca cineva să-i dea voie, fără nici un fel de prerogativă, Biroul Senatului, din iniţiativă proprie, „…la solicitarea facultăţilor…”, de parcă facultăţile ar putea solicita, hotărăşte să introducă după sesiunea reglementară, o sesiunea de re- examinări. Pe bani! Numai pentru unii! Adică de ce să dea toţi stu­den­ţii câte trei examene când unii, favorizaţi pe faţă, STAdenţii pot da mai multe!

Lipsa de etică este evidentă, dar ce contează pentru nişte oameni care îşi imaginează că ei au dreptul să fie în acelaşi timp organ executiv şi organ de reglementare. Primitivismul gândirii revolute este evident. Ce este mai curios este că aceşti indivizi, îşi permit să afirme că ei fac Reforma învă­ţă­mân­tului! Da o fac, sprijinind însă dezvoltarea Scolii Tehnice Ajutătoare în detrimentul şcolii publice nor­male! Si nu Reforma, ci Antireforma!

Cu aşa regim, şcoala devine una aproximativă….

In dispreţul procesului Bologna, pe care-l pomenesc de fiecare dată cu gura plină de clăbuci, membrii Biroului Senatului fac totul pentru a face dintr-o şcoală tehnică publică o şcoală cu totul aproximativă. Toate elementele sunt pe măsură. Se fac cursuri pentru grupuri de studenţi mai mari decât capa­ci­ta­tea sălilor de curs. Se fac lucrări practice cu grupe de studenţi mai mari decât norma pedagogică şi legală. Se fac comisii care înlocuiesc profesori spre a favoriza STAdenţii în defavoarea studenţilor. Lu­crările practice se fac formal şi nu cuprind obligaţii şcolare prin care să se dobândească deprinderi practice. Ultima invenţie este anul de studii cu opţiuni… total democratice. Cu detalii se va venii săp­tă­mâ­nile viitoare. Fericirea maximă a non-specialiştilor care confundă funcţiile administrative cu com­pe­tenţa profesională, este că şcoala ce o conduc devine tot mai aproximativă şi social mai inutilă!

Diplome de pomană… dar pe bani publici…

După ce economia naţională a fost „căpuşată” de cei pe mâna cărora era dată, urmează acum că­pu­şarea  învăţământului.

Dacă stimabilii care au distrus România ca producător au luat şi au fugit, „capuşătorii” academici sunt perfizi, mincinoşi şi mai presu de toate inconştienţi.

Pentru ei este important ca Universităţile să devină fabrici de diplome în timp ce ei, conducătorii aleşi să-şi umple buzunarele cu bani nemeritaţi şi să redirijeze banul public spre propriul lor beneficiu.

Buzunare pline şi diplome de pomană pentru toţi cetăţenii care le-au furnizat banul public pe care ei îl căpuşază în fiecare zi.