5 aprilie 2009

Diplome false: armonie şi colaborare deplină între universităţile de stat şi cele private

In anii `90 universităţile de stat s-au „umflat” numeric cu un număr apreciabil de activişti de partid si sindicat şi „lucrători-culegători de informaţii”. In foarte scurt timp, împreună cu colegii lor cu preocupări similare din vechiul sistem de învăţământ, noii veniţi au ajuns foarte repede să conducă nişte şcoli pe care le-au făcut din ce în ce mai slabe dar care au devenit repede nişte „vaci” ale bugetului public din ce în ce mai grase şi mai profitabile pentru noii veniţi, numai bune de muls.

Spaima noilor conduceri de „afaceri academice pe banii public”, a fost momentul apariţiei Universităţilor private. A fost o spaimă de un singur moment fiindcă foarte repede s-a văzut că „privatele” nu erau altceva decât replici de acelaşi tip ale altor colegi, mai puţini performanţi, ai „investitorilor academici” pe banii statului. Vehemenţa reprezentanţilor universităţilor de stat venea să acopere propria lor impotenţă ca în povestea cu Niţu şi lupu’ la oi!

Si cum minciuna are picioare scurte, buba se coace tot mai mult şi puroiul a început să curgă… Astfel, în faţa primelor diplome false descoperite, fericirea dnei ministre că nu este vorba de 15,000 de diplome ci numai de câteva sute, fiindcă nici Hârlăul nu’i Parisul, adică prostituata din Hârlău ar fi o doamnă faţă de colega ei din Paris nu a durat mult.

Realitatea a dovedit şi va dovedi mult mai repede decât crede specialista în acoperirea realităţii cu vorbe cu parfum de ameţeală pentru puritani că răul şi cancerul sunt ascunse şi în sau mai ales în universităţile de stat unde s-ar putea ca dimensiunea catastrofei să fie mult mai mare decât îşi imaginează contribuabilii.

Articol recomandat de GRAUR care va continua să contribuie la transparentizarea Universităţilor transparentofobe! A tuturor universităţilor transparentofobe….. şi mai ales a celor cu finanţare publică!