Alertă academică sociologică: ciuma incompetentei civice loveşte Politehnica din Timişoara!

La început a fost minciuna şi prostia…

La 7 iulie 2008 la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, un profesor universitar este concediat pentru că a vorbit. Este concediat că a îndrăznit să aplice liber metodele care ar aduce noul în învătământul românesc. Senatul ruşinii votează în unanimitate retragerea dreptului de a fi profesor unui specialist prin încălcarea dreptului la libertatea de opinie a unui om.

Rectorul se abţine pentru a dovedi încă o dată lipsa de calificare în ale conducerii şi mai ales lipsa de calificare în gestiunea crizelor schimbării. Inainte de votul Senatului, avusese loc votul Consiliului Facultătii de automatică şi calculatoare. Tot un vot unanim. Nici membrii Consiliului şi nici membrii Senatului nu cunoşteau decât probele acuzării. Probele apărării, inclusiv o înregistrare video a cursului festiv în care acuzatul vorbise, pe care o anulau cu declaraţiile lor mincinoase indivizi care nu pot fi numiţi oameni, darmite profesori, nu au contat niciodată.

Cu toţii, oameni de bună credintă şi aplaudaci de meserie, sunt plini de mânie şi dornici de sânge: cel care a mânjit imaginea Universitătii, cel care a adresat cuvinte insultătoare la adresa Universitătii trebuie eliminat.

..a revenit apoi conştiinţa ultimă a rectorului-timbru…

La 24 februarie 2009, la Universitatea Politehnica din Timişoara, un alt rector, un alt specialist, acelaşi subiect: imaginea Universitătii, atitudini jignitoare şi calomnioase.

Un alt rector care se pierde. Primeşte nişte rânduri cu caracter de pamflet cu subiecte din Universitate şi se pierde. Incetează să mai fie rector. Devine omul de pe stradă, are orgolii şi atunci, încă odată are o imagine înălţătoare: el de fapt nu mai este un simplu muritor! El este rectorul-timbru care se identifică cu Universitatea şi Universitatea este identifică lui!

Pamfletul nu mai este mica întepătură a umorului unui intelectual care mai are şi simţul critic ci este cataclismul care va lovi Universitatea şi-l va da jos pe el, pe rectorul-timbru datorită cui există catedra, facultatea universitatea, tara, ştiinta, lumea, universul, totul, pe el micul functionar academic, devenit singurul şi mare Dumnezeu şi atunci, atunci, …. nu va mai fi nimic!

…apoi aplaudacii şi au votat…

Criza trebuie rezolvată pe singura cale posibilă! Cine nu e cu noi, nu trebuie să fie de fel!

Si cum el nu a ajuns rector-timbru aşa de unul singur ci cu ajutorul slugarnic al celor din jurul lui, a sunat trâmbiţa revoltei. A sunat trâmbiţa răzbunării! Si aşa aplaudacii şi votacii şi-au făcut datoria şi din nou fu lux, şi rectorul avu votu’: comisia de etică să spargă tot!

 

Ce a făcut pamfletarul?...

Pamfletarul a deschis ochii. Apoi a îndrăznit să compare realitatea cu normalitatea. A luat pana cu taste şi a scris. Apoi a tinut să comunice, să comunice celorlalţi, poate unii se vor trezi şi-şi vor vedea poziţia nefirească în care se află sub scaunul rectorului-timbru. Si cum vorbele pot mângâia, sau mustra, sau arde, sau râde, pamfletarul le-a potrivit de prost:

De ce s-a speriat rectorul-timbru?

Noi nu avem nimic cu rectorul-timbru, nu ştim cum şi dacă gândeşte vreodată, aşa că nu putem decât presupune motivele sperieturii:
a) fiindcă nu şi-a mai amintit exact unde-i sunt copii…
b) fiindcă împreună cu aplaudacii săi, preocupati de munca dificilă sub sloganul „noi muncim, noi nu gândim” au uitat limba română şi nu mai ştiu ce înseamnă „demers”.

Preocupaţi de renumele sau buhu’ rectorului-timbru şi a ciracilor săi, le reamintim din DEX că prin „demers” se înţelege „Acţiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susţinerea unei cauze; intervenţie în scopul obţinerii unui anumit rezultat”. Dacă lucrurile stau aşa atunci este cel puţin inexplicabil cum poate fi un demers „jignitor şi calomnios”! Probabil că la Politehnica din Timişoara limba română să fi devenit limbă străină care se face tot în patru ani ca şi ciclul elementar de inginerie în loc de trei ani din cauza calităţii proaste a profesorilor! Cum poate fi un „demers jignitor”? Adică:
1) Domnul conferenţiar Crăciunescu s-a ploconit mereu în faţa rectorului-timbru pentru a fi promovat? Exclus fiindcă Domnul Profesor Crăciunescu are coloană vertebrală!
2) Domnul Crăciunescu a cerut rectorului-timbru să-l ia coautor la un articol al său pentru a ajunge profesor pe postul scos la concurs pe care nu candidează nimeni? Exclus fiindcă Domnul Profesor Crăciunescu are o listă proprie de lucrări mai mare decât cel putin trei profesori de duzină din liota rectorului şi error! fiindcă postul de profesor nu este scos la concurs tocmai ca să nu se prezinte Domnul Crăciunescu.
3) Domnul Crăciunescu a promis rectorului-timbru că dacă îi scoate postul de profesor atunci el tace şi nu mai critică aberaţiile şi anomaliile din UPT? Exclus fiindcă în UPT numărul de aberaţii şi anomalii este cel puţin la fel de mare ca şi în celelalte universităţi ale sistemului feudal românesc iar Domnul Conferenţiar Crăciunescu nu este nici trist, nici pup..urist
4) Dacă cele mai de sus nu pot fi încadrate drept „ demersuri jignitoare şi calomnioase” fiindcă nu s-au petrecut niciodată, atunci este posibil ca alte fapte dintre care ne străduim să enumerăm câteva pot fi catalogate ca atare cum ar fi strigatul pe stradă de felul „…domnule rector-om de ştiină vă rog să reduceti numărul de masterate fanteziste…” sau „…domnule rector-academician, hai să mai facem un centru de transfer tehnologic şi pentru soluţiile originale care vor exista după anul 2050 după cele două care vor fi până în 2050 pentru care s-a construit primul centru în coltul stadionului…”…

c) fiindcă nu-şi mai aminteşte rectorul-timbru ce înseamnă „atitudine” şi cum ar putea fi „atitudinea jignitoare şi calomnioasă”, îi vom aminti că acelaşi DEX spune că atitudinea este „1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anu­mită concepţie); comportare. „, adică Domnul Crăciunescu ar fi avut „un fel de a fi sau de a se comporta chiar o conceptie jignitoare şi calomnioasă”. Jignitoare şi calomnioasă fată de cine? Fată de vajnicii apărători ai timbrului-rectorial? Nu, nu se poate, chiar fată de timbrul-rectorial? Păi dacă a existat aşa ceva atunci de ce nu s-au adresat fiecare dintre ei în parte sistemului perfect de justiţie al patriei noastre care să le facă dreptate şi să strivească mârşavul cu conceptii diferite? De ce? Simplu! Fiindcă nici o instanţă din lume, oricât de coruptă ar fi nu poate condamna diversitatea, nu poate condamna maniera diferită de a reacţiona a indivizilor. Nu a făcut-o sistemul socialist şi acum sunt gata să o facă puii clociti de şcolile de partid?

De aici ne vine ciuma…….

Amândoi rectorii, rectorul-abţinător şi abstinent de la Politehnica din Cluj şi rectorul-timbru de la Politehnica din Timişoara sunt microbii ciumei. Sunt microbii ciumei academice a incompetenţei civice. Sunt microbii ciumei lipsei de civilizatie, a reîntoarcerii la vatra satului, la gura focului şi ai lumii. Nu sunt singurii, mai mult sunt chiar microbii-pionieri. Sunt pionieri fiindcă alti rectori asemenea lor sau cu alte proprietăti despre care se va mai vorbi de-abia aşteaptă rezultatele experimentelor sociologice în derulare.

Tehnica este aceeaşi şi remediul identic. Un individ care gândeşte este musai indezirabil şi cum cuvântul este prea complicat de pronuntat pentru indivizii din Senatele şcolilor tehnice ce le conduc, rectorii vin cu textul modificat „afectează imaginea”, au ‚demersuri şi atitudini jignitoa­re şi calomnioase’.

Intr-o lume intelectual – moartă, provocarea prinde şi votul pune la pământ legea, bunul simţ, educatia celor şapte ani, civilizatia sătească, civilizatia orăşenească, civilizatia….Noi votăm, noi nu gândim! Unde-s multi, nu se vede cine este şi ce face fiecare în parte!

Sfaturi pentru un „ministră”…

Ca să evităm consumarea de impulsuri telefonice plătite din banul public dintre „rectorii-timbru” cu „rectorii-abţinători”, GRAUR propune organizarea unui seminar national de metode deşucheate şi moderne de îndepărtare a indezirabililor. Tot GRAUR vine şi cu alternativa de a cere transmiterea către dna ministră, mare specialistă în etică şi mesaje de dezmintire, a listei profesorilor universitari cârtitori şi şicanatori care nu pot lăsa în pace institutiile academice feudalizate să împle de bucurie, foloase, fericire şi mărire pe slugarnicii Rectori ai tuturor guvernelor şi a lacheilor lor lătrători la lună. Să intervină dumneaei, ca ministră şi să le desfacă lor contractele de muncă în cor şi apoi să-i ducă în fata Consiliului Central de Etică al Ministerului. Să-i ducă în fata acestui consiliu ce tot nu există şi, prin grija atentă a ministrei, nu va exista niciodată, la fel ca măririle neruşinate de salarii sus tinute de onoarea aceleiaşi ….doamne, doamne, doamne…!

In acest fel şi preşedintele României va fi fericit că din tara ce cu mândrie o conduce nu va mai pleca nici un denunt care să împroaşte noroiul pe mândretea şi perfectiunea de „imagine de tară” posesoare a tuturor darurilor civilizatiei…feudale ce o va duce pe ascuns din socialism spre capitalismul crizat!