
Publicaţie electronică de atitudine şi iniţiativă civică şi profesională	Despre GRAUR	Arhiva Infoblitz	Arhiva Alternativei Academice

Inventica 2008: Bufonii mioritici, frustraţii vieţii, toboşarii geniilor şi pseudo-creativitatea tehnică…

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing,

E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Frustraţii vieţii…

Pavilionul Inventica 2008 de la Târgul Internaţional Bucureşti a fost o reuşită mondială. Bineînţeles în accepţiunea conducerii agenţiei naţionale pentru cercetare ştiinţifică şi a cohortei de ziarişti filologi care au căzut pe spate şi au înţepenit în faţa invenţiilor unice pe care le aduceau reprezentanţii care ar fi trebuit să sprijine ştiinţa.

Dar cum institutele de cercetări populate cu persoane tot mai vârstnice şi mai plictisite de viaţă şi de propriile frustrări nu mai produc de mult nici un fel de produse vandabile şi rezultatele deosebite trebuie raportate s-a trecut la improvizaţii şi expunerea imposturii.

Imaginea cea mai reprezentativă a prezentat-o un post de televiziune care lua un interviu unui tânăr de vreo şaizeci şi opt de ani. Acesta era inventatorul roabei cu acţionare electrică şi cu frână şi cu multe alte lucruri nemaiauzite. Intrebat de reporter cum a ajuns să fie inventator, tânărul bătrân răspundea cu seninătate senilă: „După ce am ieşit în pensie, nu am mai avut alte preocupări şi m-am apucat să fac invenţii!!!!”

Domnule Sef al Autorităţii Naţionale a Cercetării Stiinţifice, nu mai aruncaţi, domnule, banii pe proiecte de cercetare pe teme de nimic şi mormane de hârtii, ci daţi domnule banii pensionarilor! Le-aţi îmbunătăţi în mod consistent viaţa şi aţi rezolva problema poziţiei României în topul ţărilor producătoare de brevete de invenţii! Până atunci noi ne gândim să vă propunem să le cereţi să mai inventeze: cuţitul cu mâner de sprijin pentru cei care au început de artrită, peria de dinţi cu două capete ca unul să se odihnească atunci când primul a obosit, paharul cu două incinte una pentru lapte, a doua pentru apă mai puţin rece să nu răcim la gât, creionul cu mine cu trei culori din care una să nu poată fi folosită niciodată, tastatura cu o singură tastă universală şi multe şi interesante alte idei de care nimeni nu are nevoie!

Bufonii mioritici…

Se spune că scaieţii au apărut când s-au născut porcii şi măgarii care trebuiau să-şi frece pieile ca să-şi producă plăcere.

Tot aşa, când s-a văzut că exhibiţionismul pseudoştiinţific este o meteahnă şi chiar o slăbiciune a foştilor activişti de partid şi sindicat de mâna a doua ajunşi profesori universitari, rectori, secretari de stat, miniştri şi oameni politici, au început să apară „specialiştii în scărpinat pe burtă”. Dacă primii caută cu orice prilej să iasă în faţă ca „genii creative” ale poporului ales al creativităţii originale totale, ceilalţi le ţin isonul că aşa satisfacţia este sublimă. Sublimă, sublimă dar pe banii publici!

Si cum poţi satisface o nulitate altcumva decât cântându-i în strună că ar fi ce nu este! Si aşa au apărut Academii pentru orgolioşi şi asociaţii care dau diplome, medalii şi premii la cerere şi, bineînţeles, contracost! Ca să poată acorda „premiile de excelenţă”, bufonii au început să pozeze în oameni calificaţi care nici mai mult, nici mai puţin sunt în stare să citească „genialitatea” celor care în stare de transă de creativitate „fabrică invenţii”. Si cum un titlu trebuie acordat de o instituţie serioasă, „bufonii scărpinători pe burtă” au început să înfiinţeze tot felul de organizaţii şi foruri ştiinţifico-tehnico-inventico-originalo cu nume adecvate „asociaţia inventatorilor din Româmia”, „asociatiainventatorilo”, „asociatiainventatori”, „asociatiainventato” „asociatiainventa”, „asociatiainven” şi altele multe şi la fel de deşucheate.

Bufonul care-i scarpină pe burtă pe frustraţii care se cred genii a învăţat să le ofere diplome, insigne şi să le scrie scrisori….

Bufonii, intră pe site-ul Oficiului de stat pentru Invenţii şi Mărci, citesc buletinele oficiale ale acestei instituţii şi prin eforturi intelectuale de excepţie, evaluează titluri de invenţii de unde trag concluzii asupra genialităţii invenţiei sau autorului.

Urmează faza a doua când organizează, în tot felul de spaţii obscure şi ascunse, expoziţii de nimicuri şi apoi acordă, în mod festiv, orgolioşilor infatuaţi şi convinşi de genialitatea lor genială kilograme de diplome şi medalii. Nu are nici o importanţă că aşa zisele invenţii sunt numai nişte idei sterile de care nici o firmă comercială nu are nevoie şi nici o minte normală nu ar avea nevoie de produsele plăsmuite.

Si cum un nebun nu este niciodată suficient de nebun dacă nu se asociază cu alţi nebuni, aceşti bufoni ajung să organizeze expoziţii naţionale, internaţionale, mondiale, terrale, spaţiale unde se adună să-şi expună genialităţile celor pe care îi scarpină pe burtă şi care chiar ajung să se creadă ceea ce nu sunt: oameni creativi!

Toboşarii geniilor...

Unde nu este foc, nu este nici fum. Dar fumul nu dă în mod necesar amploa¬rea focului… Dacă tot nu avem nici un fel de cercetare racordată la realitate şi la nevoile ei de ce nu am avea toboşari?

Anual, România participă la tot felul de expoziţii internaţionale şi mondiale, la Bruxelles sau Geneva, la Beijing sau Chişinău. Se prăpădesc sume importante de la buget, miniştrii sau cei cu ranguri apropiate lor îşi ţin fundul în Hilton săptămâni de zile „pentru a coordona evenimentele” iar în standuri o armată de amărâţi îşi dorm oboseala cu mulţumirea că au ajuns în străinătate pe banii statutului.

La Bruxelles, statul român trimite anual nişte amărâţi să-şi prezinte singuri marile realizări ştiinţifice. In timp ce ştabii îşi mişcă „fizicele” numai în hoteluri de patru şi cinci stele, „oamenii de ştiinţă” se prostituează zile-lumină făcând un jalnic marketing. Ghici de ce nu se înghesuie oamenii de afaceri şi marile firme să le fure imediat „marile invenţii”? Ghici pe banii cui ne facem că avem cercetare ştiinţifică şi că suntem geniali? (poză de la jenantul stand al României de la Bruxelles, noiembrie 2007).

In acest timp evenimentul este „toboşat” numai în ţara mamă care este convinsă că fii săi sunt geniali! In realitate, standurile improvizate cu stângăcie şi nepricepere nu au vizitatori, Bruxelles-ul nu ştie de eveniment fiindcă nu interesează pe nimeni şi mai ales pe cei care cunosc valoarea banului, ziarele trec ştirea la faptul divers cel mai neinteresat iar noi mai bifăm o participare deosebită a ştiinţei, creativităţii şi genialităţii româneşti pe harta lumii!

Pseudo-creativitatea tehnică…

Studiile serioase au relevat că circa 3..4 % din oameni sunt creativi, iar dintre creaţiile lor tehnice tot circa 3..4 % sunt utilizabile. Chiar dacă statistica este doar o modalitate de privi realitatea şi nu neapărat pentru a o înţelege, bunul simţ trebuie să fie cel care să ne ajute să fim echilibraţi.

La fel cum creativitatea poate fi o calitate, la fel şi simţul utilităţii este un motor al dezvoltării. Din nefericire pentru cei care încearcă să impună rezultatele discutabile ale unor persoane drept realizări „de excepţie”, validarea oricărui rezultat este dat prin gradul prin care acoperă o cerinţă socială, prin utilitate şi numai la urmă de tot prin noutate.

In domeniul acoperirii cerinţelor sociale şi utilităţii singurii care sunt în măsură să se pronunţe sunt investitorii.

Atâta vreme cât investitorii nu sunt cei care să încurajeze de la naştere o idee, nu sunt cei care cer sprijin pentru acoperirea cerinţelor sociale şi mai ales nu sunt cei care sunt serviţi de către creatorii autorizaţi şi competenţi, totul este apă de ploaie, dar pe banul contribuabilului român!

Aici contribuţia reală a vechilor şi aceloraşi activişti-toboşari este cu totul imposibilă întrucât este vorba de fapte, tehnici, competenţe, responsabilitate şi nu de partituri de vorbe goale, reportaje de radio cu iz demagogic şi expoziţii pentru frustraţi !

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.