5 iulie 2008

Reforma pe invers: la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca s-a înfiinţat prima Scoală Tehnică Ajutătoare…

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail:Dorin.Isoc@yahoo.com, Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Motto: Ar fi comic, dacă nu ar fi adevărat, ar fi de duh dacă nu ar fi multă prostie, ar fi frumos dacă nu ne-ar aduce înapoi cu sute de ani, ar fi o lecţie dacă am avea curajul să privim realitatea ca pe o rea­li­tate şi nu ca pe un fetiş.

Motto: Dacă ai mai văzut aşa ceva, nu te mira, dacă crezi că le ştii pe toate te înşeli: imaginaţia umană nu are limite.

Fapte: In urma alegerilor şi completării fericite a echipei de conducere, la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, regulamentul se calcă cu grosolănie şi sunt programate nenumărate sesiuni de reexaminări până când cadrele didactice cedează şi trec favorizaţii conducerii, adică restanţierii. Pentru aceştia s-a ajuns să se ătuiască şi să se facă exa­mi­nări cu comisii speciale de înlocuire a titularilor de disciplină acolo unde exigenţa nor­mală nu poate fi „convinsă”.

Cum fizica ne învaţă că orice materie îşi are antimateria sa, tot aşa Reforma îşi are Anti­re­forma şi orice şcoală îşi are anti-şcoala ei.

Aceasta este magnifica şi inovativa contribuţie a înţeleptei conduceri realese a Universităţii Teh­nice din Cluj Napoca (UTCN) la scufundarea şcolii româneşti prin cea mai ori­gi­nală Anti-Re­formă din lume.

Ce este Şcoala Tehnică Ajutătoare?

Scoala Tehnică Ajutătoare (STA) este o şcoală care există în acelaşi timp, în acelaşi loc şi în acelaşi fel ca şi Universitatea Tehnică din Cluj Napoca.

Rezultă de aici că STA este foarte ieftină deoarece nu necesită nici un fel de investiţii. Practic s-a obţinut randamentul fizic şi financiar de 100% şi în curând şi acesta va fi depăşit pentru a crea primul perpetuum mobile academicum din lume.

Ca ciupercile saprofite, STA trăieşte din acelaşi buget public, adică suge acelaşi lapte, de la aceeaşi oaie a tuturor.

Astfel dacă există o sală de curs la UTCN ea este în acelaşi timp şi sală de curs pentru STA dacă este sală de seminar pentru UTCN ea este sală de seminar şi pentru STA, dacă este un scaun al UTCN, atunci el este şi scaun pentru STA.

Cineva care este rău intenţionat, ar putea crede că STA fură resursele UTCN. Nici vorbă! Acest lucru nu se întâmplă şi vom vedea mai târziu de ce.

Ce sunt STAdenţii?

STAdenţii sunt studenţii Scolii Tehnice Ajutătoare. Sunt STAdenţi numai unii din studenţii UTCN. Sunt STAdenţi acei tineri care au nevoie de hârtii, de diplomă-tramvai care să-i ducă undeva, nu să confirme un statut social. Nimeni nu ştie unde trebuie să ajungă. Ce este important este că STAdenţii nu suportă să fie studenţi normali. Ei nu suportă cursurile, nu suportă seminariile, lucrările practice îi obosesc şi-i disperă, scrisul îi terorizează, muncă îi denaturează.

Pentru ei, pentru aceste fiinţe sensibile, conducerea stimată şi iubită, înţe­leaptă şi înmulţită peste, prin alegeri demodatice şi democratice a UTCN a găsit soluţia optimă. Cu extremă simplitate, fără birocraţia specifică UTCN va înfiinţa STA: Scoala Tehnică Ajutătoare. Rectorul UTCN este rectorul STA, decanii fără număr ai UTCN sunt de drept decanii ai STA, prorectorii UTCN devin şi prorectori ai STA, ş.a.m.d.

Orice tânăr mascat în student al UTCN poate deveni peste noapte STAdent după ce depune o simplă cerere.

Această cerere este cea mai importantă etapă a  vieţii lor fiindcă numai ea îi face diferiţi de studenţii de duzină ai UTCN.

Cererea este un document simplu la nivelul pregătirii lor de suprafaţă şi de loc: Nu vreau să dau examen cu prof.X. Si numai atât! De ce? Motivul îl pune prodecanul de specialitate cu studii vaste în psihologia STAdenţilor: pentru că Prof.X şicanează tânărul candidat la STAdenţie! Auzi tu: să pui întrebări, să dai teste scrise cu întrebări şi alternative, să le pui în spate sarcini şi probleme, să le pui în discuţie rezultatele sau să ai obrăznicia să sesizezi că sunt adepţi ai cultului CopyPaste! Toate acestea sunt tot atâtea motive pentru ca prodecanul şicanist şef să decidă trecerea imediată a solicitantului în rândurile STAdenţilor! Atât şi nimic mai mult!

Pentru soarta lor tremură toată lumea: ei nu trebuie să vină la şcoală, ei nu trebuie deranjaţi să se trezească prea devreme, ei se pot angaja oriunde în lumea largă dar au o singură condiţie de îndeplinit: să se fi născut!

STAdenţii nu pot fi exmatriculaţi niciodată şi sub nici un motiv. STAdenţii apar în evi­den­ţele şcolare cu sau fără voia lor fiindcă ei sunt număraţi de mai multe ori ca să rezulte mereu că Scoala Tehnică Ajutătoare are căutare în lume. Prin ei, bugetul public face cea mai bună investiţie: banul curge fără frecare, fără rost şi fără număr spre cei care au inventat STA! Cinste lor, bravo lor, cinste conducătorilor!

Despre STA dascăli…

STA dascălii par a fi dascăli ai  Universităţii Tehnice din Cluj Napoca. Numai par, fiindcă de fapt, ei sunt profund deosebiţi.

Ca lumea să-i cunoască şi mai ales să-i recunoască, ei şi-au adăugat particula „de suflet”. Particula „de suflet” nu vine de la „de pagubă” sau de la câine rătăcit, pripăşit sau cules de pe drumuri, ci vine pur şi simplu „de suflet” adică iubiţi, adoraţi, stimaţi şi iubiţi dar numai pentru STAdenţi.

Există astfel „rector de suflet”, „prorector de suflet”, „decan de suflet”, „prodecan de suflet” şi aşa departe, dar pentru confortul lor moral există „secretară de suflet”, „telefonistă de suflet”, „administrator de suflet” şi chiar şi „portar de suflet”.

STAdascălii sunt plătiţi tot de bugetul public, dar ei deservesc numai pe STAdenţi.

Pe aceştia îi favorizează, îi slujesc ca orice animal de suflet, pentru aceştia muncesc.

Munca lor este foarte complicată şi riscantă. Prin tot ce fac ei trebuie să determine pe studenţii şi profesorii de la UTCN să dea atâtea examene programate în afara oricărui regulament sau program anual încât STAdenţii să se poată bucura fiecare de o sesiune particulară, potrivită numai lui.

Profesional, STAdascălii trebuie să vorbească folosind numai lozinci verificate din toate vre­murile, mai ales cele apuse cum sunt cele comuniste sau mai bine proletcultiste, numai citate din ziare sau de la posturile de ştiri de scandal şi nu au voie să înveţe temeinic limba română pentru a se evita să fie consideraţii oameni ai legilor sau şicanatori intelectuali ai STAdenţilor.

Tot pentru STAdenţi, „dascălii de suflet” scriu „cărţi numai pentru uz intern” adică nişte cărţi semnate cu numele lor, de regulă în turme compacte, de patru-cinci „das­căli de suflet”, cărţi copiate de pe internet şi traduse într-o limbă română apro­xi­ma­tivă.

Aceste cărţi sunt scoase în multe ediţii anuale sau bianuale cu ordinea turmei rotită de fiecare dată şi cu un alt titlu pentru bunăstarea „dascălilor de suflet” şi pentru a le oferi STA denţilor un mod prin care aceştia pot să-şi manifeste „atenţia” şi „re­cu­noş­tinţa” lor pentru binefăcătorii lor şi a diplomelor lor.

Ai cumpărat cartea, ai nota, ai diploma! După cum spunea în mod magistral un astfel de „dascăl de suflet”, un adevărat tată al tuturor năpăstuiţilor din UTCN, „ai carte, ai parte” şi arăta mereu tuturor cartea pe care o ţinea cu titlul pe dos! Pentru că nu mai ştie citi….

STAexamenele

Pentru STAdenţi „dascălii de suflet” au inventat „examenul oral total” şi „examenul pe lângă”.

„Examenul total oral” este o revenire modernă la metodele mioritice unde „profesorul are întotdeauna dreptate”, iar studentul are dreptul să vorbească despre orice în timpul examenului. „Profesorul de suflet” se face că pricepe ce doreşte el.

STAdenţii sunt ca întotdeauna favorizaţi. Cei care au cumpărat cartea cu numele „profesorilor de suflet” „scriitori de cărţi copiate” nu au probleme: eşti favorizat, ai cumpărat, ai vorbit, ai promovat, nu eşti favorizat sau nu ai cumpărat, chiar dacă ai ştiut s-ar putea să nu se ştie!

Oricum urme sunt eliminate, urme nu rămân, iar contestaţia ca drept la recurs este exclusă la „dascălii de suflet”!

„Examenul pe lângă” este însă marea găselniţă a inventatorilor STA.

„Examenul pe lângă” este destinat cazurilor în care STAdenţii ar urma să susţină examene cu profesorii care nu sunt de suflet, adică cu profesorii numiţi „şicanatori” sau catalogaţi drept „contestaţi” de către „dascălii de suflet”.

Ca să ajungă la „examenul pe lângă” STAdentul este invitat de „dascălii de suflet” să depună încă un exemplar al cererii la „decanul de suflet” în care să ceară examinarea cu o „comisie de suflet”.

Hârtiuţa STAdentului se aprobă întotdeauna, fără nici o excepţie.

„Comisia de suflet”, alcătuită numai din „dascăli de suflet”, este mereu gata de acţiune.

„Comisia de suflet” are mobilitate maximă. „Profesorii de suflet” sunt în stare să înlocuiască de îndată orice profesor „şicanator”.

Primul pas este fixarea datei de examen, musai alta decât cea în care sunt examinaţi studenţii UTCN. Planificarea se face pe ascuns, iar STAdenţii sunt dirijaţi spre o sală bine ascunsă.

Indiferent de materia verificată, „comisia de suflet” nu are nevoie nici de curs, nici de culegere de probleme, nici de rezultatele lucrărilor practice pentru simplul fapt că subiectele nu sunt făcute să streseze. STAdenţii sunt întrebaţi de exemplu în ce anotimp suntem, cu precizarea necesară că afara este foarte cald, sau dacă un răspuns poate fi scris şi pe hârtie, cu necesară precizarea că de multe ori se foloseşte calculatorul şi aşa mai departe.

Nota se dă pe loc şi întotdeauna STAdenţii sunt promovaţi.

STAdiplomele şi STAdizertaţiile…

Conducătorii de diplomă „de suflet” nu propun niciodată teme. Nu le propun pentru că nu le au. Ei doar le repetă pe cele care le au de ani de zile. In mod simplu, iau lucrările deja depuse în anii trecuţi, le schimbă titlul, le adaptează, schimbă numele autorilor şi le dăruiesc STAdenţilor. Astfel STAdenţii au, oricând doresc, lucrări de diplomă la cheie sau la un preţ derizoriu, direct de la sursă.

Orice pretenţie poate fi satisfăcută. Doreşti o aplicaţie care să sune a industrial, „con­du­cătorul de suflet” ajustează titlul vechi la „taram tam-tam la secţia de…”. Doreşti o temă modernă, „conducătorul de suflet” ajustează, că doar nu pune de la el, şi nu o face el: „taram tam-tam cu logică fuzzy…” sau „taram tam-tam cu conducere inteli­gen­tă…”

La examenul de absolvire, conducătorul este cel care produce show-ul necesar: laudă tema, laudă partidul comunist, laudă guvernul, laudă România, ca la urmă să tragă concluzia că STAabsolventul musai trebuie să ia zece. Iar comisia „de suflet” se con­formează şi patria noastră scumpă se mai îmbogăţeşte cu un anti-inginer, produs pe căi ajutătoare care va trebui să ducă şi el de râpă ce a mai rămas de dus de râpă!

STAdoctoratul...

STAdenţii nu sunt doritori de şcoală, dar ei sunt vrăjiţi de diplome. Când aud de diplome, ochii le strălucesc şi le vor pe toate.

De ce nu ar avea şi STAdoctoratul său? Mai ales dacă unii STAdenţi ajung sau au fost directori pe când erau STAdenţi? Sună bine şi dă bine (STA)dr.ing.

Inscrierea la Scoala Tehnică Doctorală Ajutătoare se face foarte uşor şi face fericit pe orice „dascăl de suflet” care este încântat să mai aibă un STAdoctorand. STAdoc­to­ran­dul nu face nimic, nu cere nimic, nu ştie nimic, nu dă nimic, dar se numără! Si aşa „dascălul de suflet” pare un mare om de ştiinţă, un adevărat şef de şcoală (în mod evident şcoală ajutătoare)!

Examenele cu STAdoctoranzii sunt o simplă formalitate. O turmă de „dascăli de suflet” se ascund într-o sală discretă unde „victima” sau „vinovatul” sau încă „îm­pri­ci­natul” (aşa numesc ei STAdoctorandul) decartează ceea ce ştie: gustări, ţuici, coniace, ţigări… Urmează apoi o discuţie la un pahar de vorbă. Sunt preferate temele cu tentă politică şi ce au în centrul atenţiei femeile, fiindcă aici se pricepe toată lumea. Rezultatele sunt toate FB iar procesul verbal este completat de „profesorul de suflet” care pune întrebările la care s-ar fi răspuns şi pune tot el şi răspunsurile: DA, NU.

Pentru susţinerea tezei „profesorul de suflet” nu citeşte lucrarea pentru că nu ştie de unde să înceapă. Se preferă susţinerea şi citirea în comun în catedră. Din păcate, din această reminiscenţă organizatorică a lumii comuniste, nu pot fi oricând alungaţi, în mod explicit, dascălii care nu sunt de suflet. Aceştia, adică răii, pot citi aşa-zisa teză şi, apoi, la cât îi duce mintea lor şicanatoare, ei pot să pună pe hârtie marginalii critice, insultătoare la adresa tezei care săraca nu s-a condus şi/sau scris singură pe sine!

Cu toate acestea STAdoctoranzii nu trebuie să se teamă. In primul rând alături de ei vor fi mereu „conducătorii de suflet”.

Aceştia vor începe prin a face declaraţii sforăitoare asupra cât de mult au muncit STAdoctoranzii lor…

Apoi vor relua în stil tragicomic, după caz, momente glorioase din munca „con­du­că­torului de suflet” pe când era cercetător „de renume mondial”, de pe vremea când mişcau hârtii mai mult sau mai puţin personale prin tot felul de institute.

Aceste poveşti, mereu aceleaşi, au, de la caz la caz, un aer dramatic şi arată eroismul eroic al cercetătorului român în luptă cu tehnologia improvizantă sau im­pro­vizată dar întotdeauna câştigătoare la târgul de vechituri de la marginea cartierului.

Alteori, cu un aer deosebit de comic, îşi prezintă rezultatele grupului în care a lucrat şi din care rezultă fără îndoială că nu a înţeles niciodată nimic.

Când asistenţa este suficient de extaziată de poveştile de adormit copii tembeli ai „conducătorului de suflet”, şeful de catedră, „de suflet” şi el, trece la votul democratic şi toată asistenţa este de acord cu propăşirea şi pe această cale a ştiinţei româneşti, sprijinită, în mod decisiv, de Scoala Doctorală Tehnică Ajutătoare condusă, cum altcum, decât de un „director de suflet” uns de „rectorul de suflet”.

Când poveştile cu scene fanteziste nu sunt disponibile de exemplu din cauza vremii, atunci alţi „dascăli de suflet” se grăbesc să facă alte improvizaţii cu submarine, nave militare, motoare de locomotive, acţionări electrice care consumă energie electrică  sau orice alt subiect prin care se evită ca munca depusă de STAdoctorand să fie cunoscută de către şicanatori. STAtezele sunt şi rămân secrete.

După susţinerea publică a STAtezei şi mai ales după chiolhanul de rigoare, particula STA este îndepărtată uşor şi noul STAdoctor arată exact ca un doctor inginer adevărat, produs veritabil, autentic al UTCN.

Doar în această coexistenţă originală, nouă, efectul pare a fi acelaşi pentru două drumuri diferite, efectuate de persoane diferite, în condiţii diferite!

Câmpul doctoral tehnic ajutător conservativ produce pe gratis, pe bandă şi fără urmă de calitate sau bun simţ, dar cu eforturile supraumane susţinute ale conducătorilor „de suflet”, anti-doctori ingineri pentru distrugerea într-o veselie a ştiinţei şi tehnicii ro­mâ­neşti.

Perspectivele viitorului Scolii Tehnice Ajutătoare…

Entuziasmul conducerii Universităţii Tehnice din Cluj Napoca este fără margini, este mirobolant.

După ce România a adus din Europa maşini de mâna a doua, cauciucuri uzate, utilaje vechi, suntem acum în situaţia deosebită de a putea crea în scumpa noastră ţară condiţiile de exploatare îndelungată a prezervativelor de multiplă utilizare aduse de pretutindeni şi de acor­dare de diplome universitare de inginer cu studii ajutătoare oricăror categorii de cetăţeni prin metoda ino­vatoare, cu randamentul supraunitar al Scolii Tehnice Ajutătoare.

Dar visele noastre nu se opresc aici: am putea face aici, la noi în Românica, în Clujul nostru istoric, pe lângă marea Universitatea a Daciei Superioare şi banala Uni­ver­sitate Tehnică, cu ajutorul nepreţuit al Scolii Teh­nice Ajutătoare primul şi cel mai mare STUPIDOPOLIS al lumii moderne.

Am putea face astfel, pe gratis, geniu din orice cetăţean al planetei iar „dascălii de suflet”, „rectorii de suflet”, „decanii de suflet”, „prorectorii şi prodecanii de suflet” ar putea forma o Academie a Sufletului de unde cu siguranţă vor ajunge direct în rai ! 

Unde eşti tu, Tepeş Doamne? Unde eşti tu, nene Iancule? Unde eşti tu, Guinness Book -ule?

(Acest pamflet este material didactic şi de documentare inclusiv pentru membrii comisiilor de anchetă, cercetare, judecată şi reflecţie securisto-comunistă înfiinţate în cadrul Scolii Tehnice Ajutătoare împotriva oricărui profesor adevărat şi nu „de suflet” al Uni­ver­sităţii Tehnice din Cluj Napoca).

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.