30 decembrie 2007

Este bine!

Marcel Cremene, şef de lucrări, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca.

Jumătatea plină. In urma unor reflecţii pe teme cum ar fi cea a moralei şi cea a empatiei, m-am decis să fac efortul de a privi jumatatea plină. Acest lucru nu înseamnă să spunem că albul este negru şi vice-versa. Din contră, înseamna să punem două nuanţe de gri una langa alta ca să vedem mai clar diferenţa.

Am criticat până acum, în articolele mele, diverse aspecte ale lumii univesitare româneşti. Altfel spus, am privit jumătatea goală. Am uitat însă de cei care merita lăudaţi. De fapt, problema nici nu este cine, ci, mai degrabă, ce faptă apreciem. Este aproape imposibil să judecăm per­soane. Este o dovadă de prostie şi de infatuare să punem etichete. In schimb, putem judeca li­niştiţi fapte şi idei. Atâta timp cât rămânem strict în planul ideilor, nu avem de-a face cu acea manifestare ce se arată raţiunii ca o monstruozitate: orgoliul uman.

Iată câteva aprecieri care se referă, la fel ca toate aprecierile din articolele mele, nu la persoane, ci la fapte, roluri şi atitudini.

Există profesori. Este bine că există profesori care ştiu să predea.

Există profesori care nu se rezumă la a recita slide-uri sau la a dicta dintr-o carte.

Există şi profesori care înţeleg că a fi numai ‚inginer’ nu este suficient şi că face parte din datoria profesorului să facă cursul comprehensibil, atractiv şi interesant pentru studenţi.

Există profesori care ştiu că, dacă pică 90% din studenţi, din asta nu rezultă cu necesitate că ei sunt cei mai inteligenţi.

Există şi profesori care ştiu că „dificultate” şi „complexitate” nu sunt sinonime cu „esenţial” şi „important”.

Există şi profesori care nu distrug ultima urmă de gândire critică a studentului, care nu inhibă pornirea sănătoasă acestuia de a pune întrebări, folosind fraze de genul „nici atâta nu ştii? (altfel spus, ce prost mai esti)”.

Există şi profesori pe care studenţii îi respectă şi apreciază în mod natural şi nu pentru că au fost trataţi de sus sau cu dispreţ.

Există profesori!

Există cercetători. Există şi teze de doctorat care chiar aduc contribuţii reale şi originale, aşa cum este firesc de altfel pentru o teză.

Există şi cercetători care publică la conferinţe Internaţionale şi nu numai la „internaţionale” româneşti, care accepta 99,99% din articole.

Există şi teze care pot fi sustinute public nu doar pentru că îndrumătorul este o persoană influentă sau pentru că recenzorii sunt prietenii lui cărora li se va întoarce apoi acelaşi „serviciu”.

Există şi conducători de doctorat care ştiu ce înseamnă metodologia cercetării şi care pot îndruma doctorandul în mod real, ajutându-l să îşi formeze o gândire logică.

Există cercetători care chiar cercetează, care îşi pun mereu întrebări şi nu se rezumă numai la a repeta idei sau a reinventa apa caldă.

Există cercetători!

Există lideri. Este bine că există şi lideri care stiu sa conduca o echipă în mod armonios.

Există şi lideri care ştiu să valorifice, după caz, calităţile fiecărui membru al echipei sale.

Există şi lideri care, interesaţi de evoluţia intelectuală şi de aspiraţiile individuale ale membrilor echipei, sunt capabili să fie totodată şi buni consilieri.

Există şi lideri care nu se rezumă la gestul simplu de a da ordine ci discută, în echipă, pentru a face să se ivească idei noi, mai bune.

Există şi lideri democratici.

Există şi lideri care nu sunt atât de limitaţi intelectual încât să considere că cele mai bune idei trebuie să fie invariabil şi necesar doar ideile lor.

Există şi lideri pentru care armonia echipei chiar contează şi care nu sunt ca un cal de curse care aleargă în faţă şi are ca singur instrument de motivare presiunea pusă pe membrii echipei.

Există şi lideri pentru care munca în echipă chiar există în mod real.

Există lideri.

Există luptători. Este bine că există şi oameni care spun ceea ce cred. Binele celor puternici se hrăneşte din răul făcut celor slabi, care, trebuie să aleagă între a face compromisuri, a-şi vinde demnitatea sau a fi dezavantajat sau chiar marginalizat.

Este bine că uneori justiţia coincide cu dreptatea.

Este bine că unii se luptă pentru ca legile să fie respectate.

Este bine că există forţe opuse pentru ca întregul sistem să poată sta în echilibru.

Este bine că există şi manifestări opuse laşităţii tradiţionale (calitate cu care am fost dresaţi atât de bine în trecut).

Este bine că există luptatori pentru dreptate.

Este bine. Singura concluzie a articolului este...că pur şi simplu este bine!

Celor care susţin totuşi că NU este bine, le-aş spune cam aşa: nu contează factorii care acţionează asupra noastră, ci felul în care noi reacţionăm la aceştia. Răul nu te atinge în mod nemijlocit, ci graţie ţie.

Daca cineva iţi face rău, înseamnă că şi tu esti de vina! A da vina pe altul înseamnă a-ţi anula libertatea, capacitatea de a lupta.

Esti de vină, de exemplu, pentru că nu cercetezi apucaturile şi slăbiciunile omeneşti, deşi trăieşti printre oameni.

Eşti de vină, de exemplu, pentru că te laşi manipulat.

Eşti de vină, de exemplu, pentru ca ţi-e lene să judeci cu capul tău, să analizezi faptele din mai multe perspective.

Eşti de vină, de exemplu, pentru că amesteci faptele cu interpretările şi supoziţiile.

Eşti de vină, de exemplu, pentru că crezi ceea ce îţi face tie placere să crezi, că te auto-manipulezi.

Eşti de vină, de exemplu, pentru că accepţi încălcarea drepturilor tale garantate de lege.

Eşti de vină, de exemplu, pentru că aştepţi ca alţii să rezolve problemele tale.

Eşti de vină, de exemplu, pentru că nu rămâi un luptator până la capăt.

Eşti de vină pentru că îţi pierzi credinţa în tine şi în sensul lucrurilor, pentru că te laşi sedus de atitudinea de sclav.

Prin urmare, rămân la părerea mea: că este bine.

Asta cu condiţia să nu vrem toate avantajele şi să nu dăm vina pe altii!

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.