30 decembrie 2007

Reforma cu pumnu'n gură: Azi la Timişoara….

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Semnalăm de multă vreme în rândurile acestei reviste electronice excesele aşa-zisei „autonomii universitare”, de fapt refularea acoperită de o lege confuză a exceselor mi­ci­lor dar activilor „logofeţi academici” care-şi fac maşini de vot, potrivit chipului şi ase­mă­nării lor, pentru a reintroduce încet-încet obiceiurile şi privilegiile pe care, în mod direct sau indirect, le in­vi­diau în acele vremuri nostalgice ale comunismului.

Ne ocupăm azi de nişte aberaţii care vin de la Universitatea Politehnică din Timişoara şi care, după mintea iniţiatorilor lor, ar trebui să umple mâine întreaga ţară.

Azi în Timişoara mâine în toată ţara!

Duşmanul nr.1: diferenţa de opinie

Este neîndoielnic că Universitatea trebuie să fie prin excelenţă un loc al dialogului, un loc al contradicţiilor, un loc efervescent, un loc de unde societatea ar trebuie să înveţe ce înseamnă idei, conflicte de idei, dinamism, un loc din care tinerii intelectuali ar trebui să înveţe să devină cetăţeni.

Orice perioadă istorică are cursul ei şi idei noi, mai bune sau mai puţin bune care vin să clatine şi în acelaşi timp să întărească adevăratele valori sociale, politice, ştiinţifice.

Principii, principii!

Jos cârcotaşii, jos opoziţia, jos cei care nu sunt ca noi!

Nu poţi fi criticat, clătinat şi în acelaşi timp să fii şeful de fier care când zice, zice  şi când are chef să profite de poziţia lui, profită!

Ce se poate face atunci împotriva cârcotaşilor, a criticilor, a căutătorilor în papură, în fine împotriva indezirabililor care nu sunt în stare să înţeleagă că toţi trebuie să cântăm în acelaşi cor, aceeaşi măreaţă cântare lui, RECTORULUI şi că acesta, în ma­rea, mărinimia sa, ne va lumina când, cine şi ce trebuie să gândim?

Si atunci tot el, RECTORUL, lumina universală a Universităţii, dă de lucru maşinii de vot care fără să citească, fără să gândească, ridică mâna şi trimite Politehnica din Timişoara taman la anul 1959 când securitatea şi cozile ei de topor intrau în sălile universităţii, scoteau şi duceau în puşcărie pe toţi cârtitorii comunismului şi instaura „gândirea unică”!

Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!

Obligaţia de a tăcea inteligent!

Edictul de la Politehnica din Timişoara este un monument al gândirii revolute. Ceauşescu ar fi fost mândru de voi, colegii mei universitari! Nici măcar el nu şi-a putut imagina că veţi reuşi, voi profesori universitari, din proprie iniţiativă, fără să vă oblige nici un comitet de partid, nici un activist cu mintea odihnită, nici un ofiţer de securitate ascuns în săliţa de la etajul I veţi reuşi să votaţi un document atât de perfect, o biju­te­rie a cugetării prolet-cultiste stalinizate, bolşevizate şi la final naţionalizate la extrem!

Cu cât har vorbeşte el, iniţiatorul hotărârii, despre angajaţii care au "…obligaţia in­sti­tu­ţională-desigur: complementar celei reflexive- de a da dovadă de bună cre­dinţă şi deontologie de a reflecta fidel realitatea…”!

Dacă nu ar fi vorba despre dreptul la petiţie al cetăţeanului, s-ar putea crede de aici că este vorba despre dreptul angajatului de a ridica osanale RECTORULUI-TIMBRU.

Pentru cei care sunt mai puţin avizaţi, rectorul-timbru este personalitatea care se identifică instituţiei pe care este chemat să o conducă de pronia divină şi de masele populare ale prostimii academice, se identifică ei ca timbrul pe plic!

Adică cine îndrăzneşte să critice rectorul sau anturajul său drag, atacă în mod neru­şinat, instituţia, universitatea pe care o mânjeşte! Singurul care nu mânjeşte este el, RECTORUL-TIMBRU care pune suflet, pune spatele, pune pieptul, pune tot ce are el şi cu acestea a­pără ca pe vremuri regii creştini biserica, apără Universitatea!

Adică cine critică trebuie să o facă numai la comandă, numai cu cuvinte cheie dictate de RECTOR, şi numai în zilele când i se distribuie bună-credinţă. Atenţie! Buna cre­dinţă există numai la RECTOR şi este gestionată numai de acesta! Cârtitorii şi criticii au numai rea-credinţă pe care nu se ştie de unde o cumpără sau o dobândesc pe căi ilicite!

Mai aflăm, într-un mod supersofisticat, de-a dreptul ingineresco-filozofico-activistico-comunistoid că angajatul Politehnicii din Timişoara are obligaţii instituţionale şi reflexive! Nu se ştie care dintre ele incumbă buna credinţă dar angajatul are, pro­ba­bil prin fişa postului, cele două obligaţii.

Noi suntem legea!

Minunea nu se termină aici fiindcă la art.3 cade ceaţa: Respectarea obligaţiei ce face art.2 atrage după sine protejarea instituţională a angajaţilor ajunşi să facă uz de dreptul în discuţie de orice măsuri punitive adică pentru cei neobişnuiţi cu textul juridic alambicat şi voit-confuz, instituţia, în mă­ri­ni­mia sa, se sub­sti­tuie Constituţiei şi Cartei drepturilor omului şi protejează pe cei care vor să sesizeze, să „memoreze”, să reclame pe unii din Politehnică. Adică numai pe unii, cum ar fi asistentul-acar Păun sau dada Valerica de la sectorul curăţenie de la etajul doi.

In rest, intervine băţos şi ferm art.5, unde se povesteşte că, aşa tam-nisam, Comisia de Deontolologie a Senatului UPT, şi nu altcineva, este în drept să constate că nu există bună-credinţă „…în ideea descurajării atitudinilor şi demersurilor incum­bând calomnie şi hărţuire instituţională şi per­so­nală, sancţionarea celor în cau­ză, în funcţie de gravitatea atingerii imaginii insti­tu­ţiei / persoanei / persoanelor vi­zate…”. Probabil că această constatare se face pe bază de documente de pro­prie­ta­te a porţiei de bună-credinţă primite personal din mâna RECTORULUI. In absenţa acestui document, orice împricinat nu poate fi decât vinovat!

Moarte statului de drept, trăiască tribunalul popular muncitoresc academic!

Păi stimaţi colegi de la Timişoara, dacă între timp nu v-aţi trezit după votul sub stare de amnezie şi entuziasm, este bine să ştiţi sunteţi coautorii unor priorităţi mondiale, cum ar fi "ca­lom­nia şi hărţuirea instituţională” sau înlocuirea încă odată, într-un stat de drept, a puterii judecătoreşti cu un „tribunal popular muncitoresc academic”.

Cum să hărţuieşti, măi oamenilor, o instituţie când ceri de două ori să ţi se dea lista celor care şi-au fă­cut excursiile anuale pe banii statului şi pe opţiunea, umană alt­cumva, a şefului de catedră de a da va­luta cui doreşte el?

Cum să hărţuieşti, măi oamenilor, o instituţie când sesizezi că în autoevaluarea anu­ală pe criterii manageriale, după ce că ia şi o indemnizaţie explicită, RECTORUL îşi face punc­taj special ca să poată ajunge membru al Academiei chiar în perioada în care este în funcţie, perioadă în care nu face altceva decât îşi plimbă fizicul prin lume şi umple toate comisiile cu numele lui?

Cum poţi calomnia o instituţie când acuzi că multe din articolele şi tezele publicate sunt plagiate, co­piate fiind de pe internet?

Cum poţi calomnia o instituţie când sesizezi că orele nu se ţin dar banii, şi nu mulţi,  se iau cu re­gu­la­ri­ta­te?

Cum poţi să rămâi imun, stimaţi colegi din Timişoara, când în universitatea tehnică stindard a României, îşi găsesc loc din nou idei comunistoide şi proletcultiste prin care printr-o decizie ilegală, o comisie se substituie unei instanţe spre a judeca pre­zenţa „bunei-credinţe”?

Cum poţi să rămâi imun, stimaţi colegi din Timişoara, când în universitatea tehnică stindard a României, îşi găsesc loc din nou idei comunistoide şi proletcultiste prin care printr-o decizie ilegală, o comisie se substituie unei instanţe spre a judeca dreptul imuabil şi imprescriptibil al persoanei la petiţie?

Să nu uităm că suntem mai întâi fiinţe, apoi oameni, apoi cetăţeni şi numai la urmă, profesori, fie ei şi universitari!

In opinia RECTORULUI-TIMBRU potrivit art.4, profesorul Galileo Galilei trebuia concediat din Univer­si­tatea Politehnică din Timişoara pentru că a „hărţuit instituţional” o lume întreagă susţinând că Pă­mân­tul se roteşte în jurul Soarelui pe când ceilalţi susţineau contrariul? E pur si muove….

Asociaţia GRAUR va ataca în instanţă legalitatea hotărârii Senatului Universităţii Politehnica din Timişoara considerând că acesta reprezintă un precedent periculos pentru adevărata autonomie uni­ver­sitară  din România unde primul drept pentru orice membru al comunităţii academice este cel de a gândi şi de  a se exprima LIBER !

In virtutea art.4 al Hotărârii Senatului Universităţii „Politehnica” din Timişoara nr.7 din 26.04.2007 aştept ascultător să fiu declarat „persona non grata” al Universităţii care a greşit acordându-mi titlul de inginer.

Recunosc public că mi-am permis să cârcotesc, să critic şi să aduc grave prejudicii de imagine ne­dem­nei con­du­cerii de azi a Universităţii Politehnica din Timişoara. Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!

Recunosc public că sunt dator Universităţii Politehnica din Timişoara de care sunt mândru şi voi fi mereu mândru că m-a învăţat să fiu bun specialist şi un cetăţean demn al unui stat civilizat.

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.