17 iunie 2007

Reforma ratată – admitere ratată

Anca Croitoru, Facultatea de Matematică, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi

(Articol  apărut în ziarul ”Gândul Educaţional”  din 13  iulie 2006.)

In discuţiile privind neajunsurile reformei din învăţământul universitar, ne plângem de multe ori de pregătirea profesională slabă a studenţilor noştri, de nivelul lor scăzut de educaţie şi cultură şi dăm vina pe sistem – care are des­tule imperfecţiuni – uitând să ne întrebăm, parafrazându-l pe J. F. Kennedy, ce facem noi, profesorii, pentru ei ?

Tinerii care vor să urmeze o facultate au o serie de aşteptări vizavi de viaţa de student, de activitatea academică. In facultate însă se confruntă destul de repede cu realităţile triste: profesori rigizi şi indiferenţi la problemele reale ale studenţilor, profesori plictisiţi care predau “din vârful buzelor”, profesori aroganţi şi/sau ironici cărora studenţilor le este teamă să le adreseze în­tre­bări, profesori care permit copiatul…incorectitudine, neprofesionalism, ires­pon­sabilitate, impostură, corupţie…

O alta problemă o au studenţii buni. Mulţi dintre ei au fost antrenaţi în tim­pul liceului la realizarea unor proiecte, au participat la diferite concursuri sau faze ale olimpiadelor şcolare sau au fost componenţi ai loturilor olimpice.

Sigur, părerile sunt împărţite asupra oportunităţii existentei atâtor o­lim­­piade, precum şi asupra problemelor propuse spre rezolvare, existând de multe ori reţineri serioase vizavi de nivelul şi dificultatea acestora. Dincolo de toate criticile însă, competiţiile au menirea de a-i stimula pe copii, de a-i în­vă­ţa al­go­ritmi şi scheme de rezolvare a problemelor, de a le forma tipuri de raţio­na­mente, dezvoltând capacităţi creative. Un premiu oricât de neînsem­nat, o men­ţiune sau o diplomă de participare contează uneori enorm şi poate fi un sti­mulent perfect pentru o performanţă viitoare. Si, în cele din urmă, ceea ce contează poate cu adevărat este simpla participare, chiar dacă aceasta nu este încununată de nici o distincţie.

Ajunşi studenţi, aceşti tineri – obişnuiţi cu atmosfera şi febra participării la cel puţin 5-6 concursuri anual – se simt “abandonaţi” de facultate şi se plâng de lipsa competiţiilor, a proiectelor.

Activitatea competiţională trebuie să fie mai vie, mai bogată, iar studenţii – antrenaţi în diverse concursuri, sesiuni, proiecte şi iniţiative, nu numai în ca­drul restrâns al grupei/facultăţii, dar mai ales în plan naţional/internaţional, ceea ce i-ar face să simtă că trăiesc cu adevărat într-o comunitate aca­de­mi­că, să fie mai responsabili, mai motivaţi în alegerea viitorului loc de mun­că. Nelucrate, lipsite de exerciţiul unei gândiri active, competiţionale, aceste minţi – unele, remarcabile – pot lenevi, pierd în supleţe şi inventivitate, pot rugini ca nişte utilaje performante, nefolosite şi părăsite într-o hală. Sunt mul­ţi studenţi buni care mărturisesc că facultatea li se pare prea “blazată”, ma­joritatea preferând să urmeze un masterat sau să susţină un doctorat în afara tării – şi nu pot fi condamnaţi !

Sa recunoaştem cu tristeţe că tinerii au din ce în ce mai puţine modele ade­vă­rate de urmat. Unde sunt Profesorii de valoare, bine pregătiţi, de ca­li­tate morală şi profesională, cu dragoste faţă de meseria de dascăl ?!

Cu certitudine,modele adevărate există, dar trebuie scoase la lumină, “ară­tate cu degetul”, promovate agresiv şi cu obstinaţie.

Cine este de vină pentru degradarea învăţământului – familia, şcoala, bise­rica, mass-media, politicienii, sărăcia ? Cu toţii purtăm o parte din vină. Este un cerc vicios care trebuie rupt odată. Ca profesori, trebuie să ne aplecăm cu mai multă răbdare şi dăruire asupra studenţilor noştri, să fim sensibili la pro­ble­mele lor, să ne implicăm mai activ în proiectele care-i privesc, să-i (re)în­vă­ţăm adevăratele valori morale şi spirituale. Profesorul trebuie să do­ve­deas­că corectitudine si responsabilitate, să aibă o înaltă ţinută morală şi profe­sio­na­lă, să fie un model pentru tineri.

Pentru a realiza o reformă adevărată a învăţământului universitar, care să promoveze calitatea şi competenţa, este necesară în primul rând o reformă a mentalităţilor. Trebuie să schimbăm ceva în relaţia profesor – student, în sis­te­mul de predare/învăţare, să dinamizăm activităţile de competiţie şi cer­ce­ta­re ale studenţilor.

Urmează perioada de admitere în facultăţi. Dacă nu vom îmbunătăţi oferte şi nu vom schimba atitudini, atunci nu vom avea decât o altă admitere rata­tă. Ca şi reforma.

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.