17 iunie 2007

Din elucubraţiile autonomiei universitare discreţionare

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Notă: Intr-o nefirească cârdăşie cu Universităţile multe instanţe, din România emit sen­tinţe prin care, pentru raţiuni cu totul artificiale, refuză să dea curs solicitărilor de acces la do­­cu­men­tele de in­te­res public, inclusiv la documentele de regle­men­tare valide în aceste in­sti­tuţii. In aceste condiţii ne propunem să facem publice unele din aceste do­cu­mente pentru a pune în evidenţă motivele reale pentru care nu se doreşte aducerea lor la cunoştinţa tu­tu­ror.

Autonomia universitară ca salvare

Recunoaşterea principiului autonomiei universitare a fost cea mai mare pleaşcă a con­­ducătorilor aleşi ai instituţiilor universitare de la toate nivelurile. Fiecare şef şi-a putut dezvolta din acel moment mica lui feudă unde legea se face prin con­sens politic cu aşa-zisele organe de conducere colective. La rândul lor organele de conducere colectivă şi-au hrănit orgoliile şi frustrările dând vot oricărei „iniţia­tive” care întărea spiritul şi „autonomia” locale, indiferent de legalitatea, temeiul mo­ral sau profesional al acesteia. Micile răzbunări partinice au ajuns astfel să ca­pete şi ele un aparent temei legal.

Odată ce o catedră, un consiliu al unei facultăţi, un senat s-a pronunţat nici legea şi nici un alt sistem de reglementare în vigoare nu prevede punerea în discuţie a unei de­cizii votate.

Lipsa de raţionalitate şi normalitate este evidentă şi astfel sistemul academic fe­u­dal prosperă într-un stat aşa-zis „european”, aşa-zis „de drept”, spre fericirea şi creş­te­rea puterii feu­da­lilor şi tăcerea complice a celor din jurul lor.

Unde un consiliu de facultate votează discriminări fundamentale

Intr-un consiliu de pomină, primul din legislatura în curs, membrii proaspăt aleşi ai Con­siliului Facultăţii de Au­to­matică şi Calculatoare, fără a analiza vreodată şi fără a avea vreun aviz de legalitate, s-au repezit să exerseze votul pe nişte decizii care pot fi numite istorice.

Le vom analiza prin prisma efectelor şi excepţionalului care probează nocivitatea şi absurditatea autonomiei universitare discreţionare.

Prima parte a documentului oficial, semnat şi parafat vorbeşte despre faptul că la pct.4 s-a aprobat un mod de notare la examenele de diplomă şi de absolvire care este specific numai catedrei de Automatică. Adică, într-o Universitate de stat, există un consiliu de facultate care se pronunţă la un mod de notare care se aplică numai unei catedre ! Este înfiinţată astfel feuda unei catedre iar Consiliul ştie şi decide asta !

Atenţie însă: nu se decide că la catedra de automatică sala 3 va avea trei scaune în dotare, ci se decide că acolo există un mod de notare specific dar se omite că acest mod de notare se aplică unor studenţi şi unor scaune. Cu alte cuvinte, un grup de cadre didactice presupuse cu experienţă şi competenţă pedagogică de­cide că unii studenţi, deci numai UNII se vor bucura de nişte norme de notare spe­ciale ! Si asta în condiţiile în care diploma de studii este acordată şi garantată de stat pentru toţi studenţii unei universităţi şi nu de feudalul şef al unei catedre oa­­re­care !

Mod de notare excepţional

In anexa primului document apare capodopera, adică modul de notare special pentru studenţii din feuda catedrei de automatică.

Aici ar trebui făcută o remarcă de ordin general: o reglementare de orice natură are un iniţiator care întotdeauna are un nume, o justificare şi o responsabilitate. Ca şi în multe alte situaţii, nici de această dată nu se cunoaşte numele iniţia­to­ru­lui, chiar dacă viziunea documentului dovedeşte că aceasta aparţine unei singure persoane.

Ascuns în spatele votului organului de conducere colectivă, iniţiatorul „…nici usturoi nu a mâncat nici gura nu-i miroase…”. Ar fi totul regretabil să se creadă că autorul acestor rânduri îşi propune să incrimineze sau să ridiculizeze un organ de conducere co­lectivă. Nu! Membrii organului de conducere colectivă se fac vi­no­vaţi cel mult de ires­ponsabilitate, dar analiza va viza mai ales  capodopera ma­re­lui anonim!

Acesta excelează prin încălcarea sau prin necunoaşterea celor mai elementare prin­ci­pii pedagogice şi docimologice.

In secţiunea a iniţiatorul lansează pe piaţă o reţetă originală. 

Măsluire de note cu acte în regulă

Prima sclipire de genialitate a iniţiatorului se materializează într-o reţetă de măs­lu­ire a notelor.

Pentru aceasta se propune nici mai mult nici mai puţin decât ajustarea notelor acordate, oricare ar fi ele astfel încât ele să se încadreze între nota 5 şi nota zece, indiferent ce valoare iniţială au avut aceste note. Ajustarea notelor, sau mai corect măsluirea, se face fără a avea în vedere ce a făcut studentul, ci numai arbitrariul membrilor unei comisii. Adică dacă eu, COMISIE doresc ca nota 2 să devină şapte nu am decât să aplic formula de deplasare şi aliniere şi gata ! Ca studenţi glumeam la anumite proiecte prin citarea unei cărţi ipotetice care ar fi soluţionat toate problemele fără soluţie şi care are atribuită marilor autori Ajustov şi Potrivenko.

Este mai mult ca sigur că iniţiatorul acestei minuni a docimologiei şi-a făcut şcoala numai din cartea ipotetică a lui Ajustov şi Potrivenko!

Consiliul facultăţii votează şi astfel reţeta de măsluire a notelor devine lege pentru cei care vor să fie acoperiţi în ilegalităţile care le fac.

Consecinţe? Deosebit de grave! Ce mai importantă este degenerarea, atentatul făţiş la dărâmarea principiilor morale de valoare socială, de muncă, de plată a adevăratei valori. 

Nu contează ce face studentul, contează ce vrea COMISIA!

Segmentul b duce elucubraţia la cote nemaiatinse de vreo minte omenească.

Ghiduşul iniţiator vine şi dezvoltă ideea  originală că un membru al unei comisii de di­­plomă nu ar trebui să se concentreze asupra obiectivelor lucrării şi asupra modului în care acestea au fost soluţionate, ci ar trebui să fie o introspecţie sus­pi­cios bolnă­vi­cioa­­să şi complice a fiecărui membru al comisiei.

In fiecare moment, un astfel de pacient potenţial al unui aşezământ specializat ar trebui să se analizeze, dacă este normal din punct de vedere psihiatric, pentru a apre­cia ponderat dar în mod „secret„ cu argumentarea trăirilor sale în faţa celorlalţi pa­cienţi potenţiali modul de apreciere a unei lucrări pe care nu este ne­ce­sar să o fi citit vreodată.

Noi nu gândim, noi dăm note ca să ne iasă bine imaginea!

In segmentul c se atinge apogeul gândirii abstracte cu aplicare pe domeniul do­ci­mo­logiei studenţilor feudei catedrei de automatică. Dacă conducătorul lucrării de diplomă, singurul care a citit-o şi a monitorizat-o, îşi permite să nu-şi alinieze nota la echipa de transcendenţi, atunci… nota lui este eliminată.

Orice om normal se poate întreba în mod firesc: dacă tot nu contează opinia con­du­cătorului lucrării atunci, de ce se mai cere prezentarea lucrării când ar fi mult simplu şi mai eficient ca şedinţa de transcendentizare ar putea să aibă loc înaintea înce­pe­rii studiilor şi astfel notele ar putea fi acordate fără nici o cheltuială pentru statul român !

Iniţiatorul este şi un sincer democrat şi nu omite, în iniţiativa preluată cu în­ţe­le­ge­re şi votată în unanimitate de consiliul facultăţii, să sublinieze necesitatea ca tot tim­pul şedinţei psihiatrice prevăzute, dialogul şi argumentarea trăirilor fiecărui par­ticipant să fie mereu prezente.

Reforma prin antireformă…

Mo(n)stra de document de reglementare prezentat relevă, dacă mai era necesar modul în care actualele persoane cu funcţii şi structuri de conducere înţeleg esen­ţa reformei învăţământului superior.

Este uşor să se constate ce fel de calitate a învăţământului se urmăreşte iar ARACIS-ul are în acest fel o referinţă valoroasă pe care o poate generaliza cu mare uşurinţă fiindcă există destule semne că în România feudalizarea academică afec­tează mai mult sau mai puţin toate instituţiile universitare.

Cine pazeste REFORMA de (ANTI)REFORMA?

Epilog

Acest document de reglementare nu este un document public. El nu a fost publicat niciodată, nu apare pe nici o listă de documente ofi­cia­le, nu apare pe site-ul Universităţii şi se aplică în mod subteran. Ca tacâmul să fie complet, aceleaşi foruri au transformat examenul de licenţă în examen oral, pentru ca notele sale să fie „manipulate” fără posibilitatea de contestaţie şi fără urme. Ghici de ce?

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.