17 februarie 2007

Reforma învăţământului : Schiţă de bilanţ

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Reforma învăţământului a constituit una din primele lozinci ale perioadei post’89. Cu toate acestea, nimeni, niciodată, nu a definit ce înseamnă Reforma la fel cum nimeni nu s-a stră­duit să facă un bilanţ al Reformei din învăţământ.

Mai mult, Reforma învăţământului a fost văzută de fiecare echipă ministerială ca un cal pe care te sui în goană, un cal care nu a pornit de nicăieri şi care trebuie doar biciuit, cu vor­be multe şi bani, şi mai mulţi.

Spre a-i ajuta pe cei care ar trebui să se preocupe de viitorul ţării, m-am gândit că ar fi util să pun la îndemâna celor interesaţi o schiţă de bilanţ a Reformei învăţământului superior la momentul decembrie 2006, adică la 17 ani de Reformă continuă.

Să definim momentul zero

Orice bilanţ trebuie să privească un moment de timp oarecare şi să se raporteze la un moment iniţial.

Pentru România, momentul iniţial este reprezentat de anul 1989.

In acel moment învăţământul superior era proiectat şi dimensionat să servească in­stru­irii tinerilor pentru economia planificată de stat, iar ceilalţi specialişti, medici, jurişti, pro­­­­fesori, economişti trebuiau să răspundă unor cerinţe reale ale unei societăţi care trăia din buget în condiţiile planificării independente de legea cererii şi ofertei.

Neîndoios, sistemul de învăţământ răspundea unor standarde pe care am putea să le numim fără prea mare eroare, sovietice. Caracteristicile acestui sistem de învăţământ ar putea fi rezumate prin:

a. Şcoala produce specialişti pentru societatea socialistă

b. Şcoala trebuie să ofere mai ales o teorie la nivelul cel înalt posibil.

c. Şcoala se face astfel încât toţi sau aproape toţi studenţii să finalizeze  studiile în­ce­pute indiferent de costurile implicate.

d. Studenţii sunt ajutaţi cu burse, mai ales de stat, iar aceste burse sunt gestionate de administraţiile şcolilor.

e. Economia preia integral specialiştii produşi în şcolile superioare şi îi introduce în sis­te­mul de „carieră comunistă”. Sistemul de „carieră comunistă” are ca ingredient necesar şi important adeziunea la politica partidului comunist, controlul cvasitotal al evoluţiei spe­cia­lis­tu­lui de către factorul politic.

f. Profesorii şcolii comuniste sunt cu necesitate înregimentaţi politic şi nu numai atât. Ei sunt în marea lor majoritate, activişti de partid, indiferent de specialitatea lor de bază. Fiecare dintre ei nu putea pătrunde în învăţământ fără să posede un dosar politic care să dovedească fidelitatea acestora pentru partidul comunist. Mai mult, în învăţământ, mai ales cel superior se intra numai cu avizul explicit al organelor de partid.

g. Intreaga activitate a şcolilor era subordonată structurilor locale ale partidului co­mu­nist. Acestea controlau şi dirijau direct sau prin structurile ierarhice ale par­ti­dului comunist activitatea şco­lilor.

h. Organizarea şcolilor, mai ales a celor superioare, urmează organizatoric struc­turile  par­tidului comunist.

i. Toată cariera unui „cadru didactic”, denumire consacrată şi similară cu cea de „ca­dru de partid”, era controlată de partid care obliga pe cei care doreau să pro­mo­ve­ze să facă şcoli de partid, indiferent de specialitatea de bază pe care aceştia o aveau.

j. Principiul centralismului democratic, adică fiecare are voie să spună ce doreşte dar de­ci­zia o are întotdeauna numai organul de conducere înlocuia, de cele mai multe ori, de­ci­zii­le cu caracter tehnic cu decizii politice.

k. Toate deciziile cu privire la oameni şi promovarea lor, peste orice decizie pro­fe­sio­nală, sunt supervizate de voturile organelor colective de conducere care pot cenzura orice abatere de la morala sau linia comunistă.

Ce era bun, ce nu era bun în învăţământul din România?

O Reformă nu se poate naşte din nimic. Ea are nevoie întotdeauna de o bună cu­noaş­tere a stadiului de reformat şi o proiecţie care să definească viitorul reformat.

Cele două repere, de start şi de final, necesită o analiză temeinică a situaţiei an­te­ri­oa­re anului ’89.

Care este direcţia Reformei învăţământului din România?

Reforma românească a învăţământului nu este prima Reformă din lume. Reformele au reprezentat dintotdeauna mişcări conduse de capete luminate sau făcute cu acordul unor capete luminate şi erau destinate unor schimbări paşnice majore în societate sau într-un domeniu al societăţii.

Fiecare Reformă a avut ca iniţiatori persoane care veneau în faţa societăţii cu un pro­­iect social concret. Pentru fiecare Reformă este important să se definească un proiect pe o durată cât mai mare de timp.

In România, Reforma a început fără proiect şi se desfăşoară fără proiect. In ab­sen­ţa proiectului, reperele şi ţintele lipsesc astfel încât fiecare responsabil poate declara ori­când că el a început Reforma sau că numai el a făcut Reformă.

In cadrul unei Reforme, învăţământul este un tot care nu poate fi separat pe seg­men­te deoarece el se referă la persoane în evoluţie şi la o societate care are nevoie de forţă de muncă de toate categoriile.

Absenţa proiectului a făcut practic imposibilele bilanţurile la diferite momente.

Care ar trebui să fie reperele proiectului Reformei învăţământului din România?

Intrucât reperele Reformei învăţământului nu au fost niciodată formulate, îmi voi permite să sugerez o astfel de bază.

1. Depolitizarea învăţământului superior.

2. Construirea şcolii superioare ca instituţie a statului de drept şi a comunităţii.

3. Activitatea şcolii superioare trebuie să conducă la o bună şi eficientă gospodărire a ba­nu­lui public.

4. Absolvenţii de învăţământ superior trebuie să aibă utilitate publică maximă în paralel cu sa­tis­fa­cerea optimă a proiectelor lor individuale.

5. Cariera de profesor şi cea de cercetător trebuie definite şi asigurate fără ingerinţe de altă na­­tură decât cea profesională.

6. Conducerea executivă a universităţilor trebuie asigurată de profesionişti angajaţi pe bază de competenţă şi contract de management.

7. Conducerea executivă a universităţilor trebuie separată de conducerea de repre­zen­tare.

8. Gestiunea infrastructurii şi bazei materiale a universităţilor trebuie realizată inde­pen­­dent de persoane şi potrivit necesităţilor reale şi a unor standarde unice.

Care sunt efectele concrete ale Reformei învăţământului?

Anii de Reformă activă făcută, mai ales, cu vorbe şi apariţii fulminante prin apariţii în mass-media au avut şi rezultate.

Enumerarea lor permite o oglindire care este lăsată pe seama fiecărui cititor:

1. Legislaţia învăţământului este tot mai confuză şi încurajează continuarea politizării şi izolării.

2. Conducerile universităţilor sunt necalificate şi nu-şi găsesc încă locul şi rolul într-un stat de drept. Stilul de conducere este tot mai apropiat de cel al organizaţiilor de partid pcr. Politizarea şi populismul ieftin urmăresc doar crearea de feude şi accesul necontrolat la resurse, în principal la bani.

3. Resursele bugetului public sunt măcinate fără responsabilitate.

4. Cifrele de şcolarizare sunt aprobate de minister care nu mai cunoaşte situaţia re­ală a universităţilor.

5. Piramida profesională s-a răsturnat şi numărul profesorilor este semnificativ mai mare decât al tinerilor care ar trebui pregătiţi pentru viitorul instituţiilor universitare.

6. Numărul subunităţilor de categoria facultăţilor este nepermis de mare şi satisface doar orgoliile unor persoane fără a avea vreun rol funcţional.

7. Specializările se multiplică, prin finanţare publică, la facultăţi diferite ale aceleaşi universităţi fără a avea vreo legătură cu calificarea corpului didactic sau cu ne­ce­sităţile pieţei.

8. Universităţile s-au înmulţit fără justificare, fără personal calificat şi nu există nici un sistem de responsa­bi­lizare a fiecărei universităţi pentru proprii absolvenţi.

9. Orele didactice au devenit sursă de îmbogăţire, fără muncă, pentru un număr tot mai mare de membri ai corpului didactic.

10. Dotarea s-a redus la tehnica de calcul şi este realizată prin sisteme clientelare, fără viziune şi cu un consum imens de resurse publice.

11. In învăţământul public, specializările oferite de şcoală sunt cu totul originale şi cu totul incompatibile cu specializările din universităţile europene. Aceste specializări nu au nimic de-a face în formă sau fond cu cerinţele mediului socio-economic ro­mânesc.

Cum se poate realiza Reforma învăţământului din România?

Imediat după schimbarea de etichete, au apărut primele idei cu privire la Reforma în­văţământului.

Incă odată s-a adeverit că este mai uşor să cosmetizezi decât să schimbi.

Cei care s-au repezit să facă Reforma au atacat două bastioane ale „nenorocitului regim comunist”: numele specializărilor şi curricula.

Aceasta era părerea lor şi este evident că era foarte bine motivată: în valul schim­bării nimeni nu a sesizat sau nu trebuia să sesizeze că esenţa, adică natura co­mu­nistă devenită anacronică a organizării universităţilor şi cadrele, cadrele didactice şi de partid nu trebuiau să sufere nici un fel de deranj!

De organizarea sau reorganizarea universităţilor cei grăbiţi să facă Reforma într-un singur mandat nu aveau cum să se ocupe pentru simplul fapt că nu cunoşteau astfel de probleme. Construirea unei instituţii nu este totuşi punctul cel mai tare al unui dascăl, citi­tor şi scriitor de pagini care trebuie apoi memorate!

Natura comunistă a cadrelor didactice este şi era o mare problemă. Este greu de imaginat că aceşti oameni pot deveni peste noapte dascăli adaptaţi capitalismului când ei au fost aleşi şi formaţi pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată! La fel de drept este că ei nu puteau fi nici scoşi în afara universităţilor fiindcă experienţa lor strict profe­sio­nală era o realitate.

Nu s-a găsit nici un ministru să pună problema unui program de „reeducare” a edu­ca­torilor!

Sunt numai două aspecte care afectează şi astăzi evoluţia în liberă degringoladă a universităţilor.

Vorbeam însă de soluţii. Preocupaţi să le facă pe toate, miniştrii post’ ai în­vă­ţă­mân­tului au omis să ţină seama de faptul că învăţământul este  un sistem şi nu un simplu obiect.

Schimbarea unui sistem, mai ales al unui sistem social, se face mai ales prin mă­suri ordonate şi aplicate cu tenacitate. Si mai ales prin măsuri care să stea deasupra ele­mentului politic.

Cum se face că România nu are un institut al reformei învăţământului, un organ a­politic şi profesional care să se ocupe de directivarea şi fundamentarea politicilor de Re­for­mă?

Nu, să nu confundăm o astfel de instituţie cu nenumăratele comisii ce au ca mem­bri aceleaşi persoane şi care au obosit de mult dar care îşi simt orgoliul satisfăcut să mai apară o nouă comisie! Si să nu uităm că după `89 nu s-a dizolvat nici o comisie iar de ra­poarte şi studii de impact, să nu mai vorbim!

Cum se face că în România nu există nici un fel de competiţie a studiilor care să surprindă aspecte ale Reformei? Chiar nu sunt necesare astfel de studii sau există con­vin­gerea că Reforma se poare face numai de către miniştri şi nu de către specialişti sau membri ai sistemului de reformat?

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.