30 decembrie 2006

De ce unii profesori din Politehnica din Cluj sunt plătiţi 30 de ore din cele 24 ale zilei?

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Asociaţia GRAUR doreşte transparenţa modului de cheltuire a banului public…

Asociaţia GRAUR îşi face un titlu de glorie din lupta pentru transparenţă, pentru co­recta informare a cetăţenilor asupra modului în care banul public este ges­­tionat. In acest context, GRAUR a luat notă de mai multe informaţii care dez­vă­lu­iau că ar exista per­soa­ne din Universitatea Tehnică din Cluj, multe dintre ele cu funcţii de con­ducere, care au sur­se de venituri cu totul in­de­cen­te şi ne­ru­şinate de la bugetul de stat. Din socoteli a­proximative, unii profesori universitari de la Universitatea Tehnică din Cluj au salarii prin care se plătesc cel puţin 30 de ore muncite pentru o zi de 24 de ore!  

… chiar şi salariile profesorilor…

Se ştie că, în întreaga lume salariile, adică veniturile de la bugetul public, ca­dre­lor di­dactice nu sunt cele mai mari. In general aceste salarii se încadrează spre par­tea in­fe­ri­oa­ră a primei treimi a grilei de salarizare. Această idee nu a putut fi înţeleasă ni­cio­dată de mulţi profesori din România, mai ales de cei universitari.

Imi amintesc cu jenă, cum în urmă cu mai mulţi ani în Germania fiind în cadrul unei mo­bilităţi, îm­pre­ună cu un coleg din conducerea Politehnicii, cam străin la capitolul limbi stră­ine, eram pus în situaţie, ori de câte ori, acesta insista, să-i întreb pe colegii nemţi „…cum îşi su­pli­men­tea­ză ei salariile…” iar nemţii nu înţelegeau cum un angajat bugetar ar putea să-şi suplimenteze salariul stabilit prin grila de salarizare de la buget! Atunci „organul de conducere”, în mod com­plice, se făcea că pricepe că „…deh! şi la ei salariile sunt confidenţiale…”. Esenţa însă îi scă­pa: nicăieri în lume, un angajat bu­ge­tar nu poate avea alte venituri suplimentare de la bu­getul public decât cele stabilite prin contractul de muncă. Dacă doreşte bani, atunci per­soana trebuie să pă­ră­seas­că sectorul public şi să treacă în privat unde salariile şi ve­ni­tu­rile pot fi atât de mari cât dispune patronul!

…care nu sunt cele mai mari în instituţiile publice…

GRAUR a considerat normal ca din poziţia sa de organizaţie non-gu­ver­na­men­tală să solicite conducerii Universităţii Tehnice din Cluj situaţia mo­du­lui de o­cu­pare a pos­turilor neo­cupate prin practica „plăţii cu ora”. S-a solicitat astfel lista pos­turilor didactice neo­cu­pa­te cu toate disciplinele incluse, cine a acoperit cu ac­tivitate orele din aceste pos­turi, câte ore fizice au fost efectuate de aceste per­soa­ne.

…dar sunt secrete în România……

Solicitarea GRAUR a constituit un adevărat cutremur pentru lumea nede­ran­jată de întrebări indiscrete a instituţiei universitare. Toţi angajaţii din zona sa­la­rizării au devenit brusc vigilenţi, au început să evite să scape vreo informaţie considerată până acum „strict secretă”. GRAUR a devenit duşmanul tuturor!

…iar Conducerea Universităţii Tehnice refuză să le comunice …

Deşi informaţia făcea parte din zona informaţiilor de interes public, condu­ce­rea universităţii a refuzat să o pună la îndemâna ONG-ului.

In aceste condiţii, GRAUR a aplicat legea şi a acţionat în instanţă, în temeiul legii privind accesul la informaţiile de interes public, Universitatea Tehnică.

…motiv pentru care inventează „documente mioritice”….

Inventivitatea conducerii Politehnicii a depăşit orice imaginaţie a celor care au găsit că o astfel de lege este necesară ca în orice altă ţară civilizată şi în ţara Mioriţei. Speriaţi că instanţa ar putea să-i oblige să comunice centralizatoarele plăţii cu ora, printr-un efort creativ demn de o cauză mai nobilă reprezentanţii cu aere sindicaliste ai celor „neîndreptăţiţi prin posibilă expunere la transparenţă” au e­la­­borat documentul dat mai jos în copie.

… ca să „fenteze legea”…

Comentariile sunt de prisos, dar sublinierile pot evidenţia lucruri incredibile.

In primul rând, se constată că într-o ţară europeană civilizată conducerea aleasă a unei uni­ver­sităţi se întruneşte pentru a evita să accepte transparenţa sau mai co­rect, spre a îm­pie­dica cu orice preţ, transparenţa activităţii unei instituţii publice.

In al doilea rând, se constată că într-o ţară europeană civilizată conducerea unei universităţi publice se solidarizează cu cei care calcă legea şi realizează ve­ni­turi ne­ru­şinate din banul public şi pentru aceasta declară ritos că ‚…veniturile rea­lizate de per­so­na­lul didactic…” sunt confidenţiale. In cultura lor scalenă, con­du­că­torii Universităţii Tehnice nu ştiu că în viziunea practicii curente a Curţii drep­tu­ri­lor omului (CEDO) drepturile per­soa­nei sunt tratate numai după ce drepturile pu­blice sunt soluţionate. Pe în­ţe­lesul tuturor, ve­nitul persoanei este confidenţial dacă nu este realizat din ban pu­blic !

In al treilea rând, se constată că într-o ţară europeană civilizată conducerea unei universităţi publice îşi permite, în mod imoral, să-şi imagineze că un ONG poate fi „…pre­lucrat politic…” şi „…pus la punct…” ca să renunţe la solicitările sale legitime în ra­port cu menirea pe care socialmente şi-a asumat-o. Este în mod evident, reflexul unei politici de intimidare obişnuite în această in­sti­tuţie, căreia, nişte indivizi care se iden­tifică puterii îşi imaginează că oricine „…nu este cu noi, trebuie convertit sau eli­mi­nat…”.

… dar ONG-ul GRAUR nu renunţă…

Da, Domnule Rector, asociaţia GRAUR îşi menţine solicitarea expresă de a a­junge la documentele care permit evaluarea modului în care persoane din U­ni­versitate dobândesc sume necuvenite de banii publici prin prestarea  sau simu­la­rea prestării unor activităţi didactice şi în contul unor posturi didactice declarate ne­o­cupate şi care nu au fost scoase niciodată la concurs!

In final, dar nu în cele din urmă trebuie constatat că aceste persoane alese să con­sti­tuie conducerea unei instituţii publice îşi permit să golească de conţinut o lege prin de­cizia de a stabili o taxă de copiere de 10 lei, adică 100,000 lei vechi / pagină cu formatul A4!

Domnule Rector, de când are Universitatea Tehnică din Cluj ca o­biect de activitate copierea şi realizarea de profit din copiatul unor documente cu caracter public? De când îşi permite Universitatea Tehnică din Cluj să prac­tice preţuri de monopol pentru copierea unor documente la tarife de 10 ori preţul pieţii? Sau aceste preţuri sunt stabilite, în mod arbitrar, tocmai pentru a îm­pie­dica opinia pu­blică şi reprezentanţii săi să afle modurile în care conducerea Uni­ver­sităţii Tehnice pac­ti­zea­ză şi favorizează pe cei care-şi permit să calce legea, Codul Muncii şi tot ceea ce poate fi sfânt pentru ca un pseudo-dascăl pentru a se îmbogăţi prin min­ciu­nă şi fraudă?

Sunteţi convins, Domnule Rector, că reprezentanţii Curţii de Conturi vor fi întot­deauna clienţii slugarnici şi complici ai unei situaţii pe care o cunosc şi refuză să o in­ter­pre­teze prin prisma unor legi care există şi pe care consimt să le calce în picioare? Sunteţi convins, Domnule Rector, că această Curte de Conturi care face hatârul unor persoane care confundă poziţia socială de dascăli cu poziţia de je­nanţi pro­fi­tori ai unor influenţe tra­ficate în deplinul dispreţ fată de şcoală şi nu în respectul faţă de contribuabilul care-i plă­teş­te fac­tura va putea să dăinuiască  într-o Europă ci­vi­li­za­tă?

… şi promite să facă public totul!

Asociaţia GRAUR vă asigură, Domnule Rector, că nu va renunţa la soli­ci­tarea sa, că va face publice toate concluziile investigaţiilor sale şi că va acţiona pentru eliminarea definitivă a practicilor de spoliere a banului public şi a celor de ascundere a realităţii de cei care, în mod vremelnic, ocupă funcţii de conducere a unor instituţii publice!

Locul celor care prin poziţia lor creează confuzie într-o instituţie de bază a so­cie­tăţii, pângărind şi deformând imaginea tinerilor cetăţeni asupra statului de drept nu este într-o instituţie publică, iar şcoala ro­mâ­nească trebuie să accepte să înceapă adevărata Reformă morală pe care aceştia continuă să o deformeze şi să o evite de atâţia ani, spe­riaţi de consecinţele modernizării instituţiei universitare unde rolul lor nu ar mai fi cel de feudali atotputernici!

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.