30 decembrie 2006

Anti-educaţie, anti-civism, anti-transparenţă, …

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

„…Sunt supuse sancţionării: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a pro­gramelor şi persoanelor din propria instituţie, instituţia şi alte instituţii uni­ver­si­tare, de către membrii propriei comunităţii academice.” (din „Statutul, organizarea şi funcţionarea co­mi­siei de etică universitară ale Universităţii Tehnice din Cluj Napoca” sau dreptul auto­no­miei universitare mioritice de a încălca drepturile omului sau principiul “…bagă-i pumnu’n gură dacă nu spune ce ne place şi ce trebuie…” sau regula „…tot ce nu ne convine este deni­gra­re…” ).

Dacă citim Internet-ul…

Beneficiar cuminte al Internet-ului găseam mai deunăzi o adresă care a­par­ţine, după acronime, unei renumite universităţi clujene, aceea a Uni­­ver­si­tăţi „Babeş Bolyai” din Cluj, http://www.ubbcluj.ro/presa/presa.htm .

… găsim un Rector care insultă...

Aici, sub etichete semi-oficiale şi goale de conţinut, cum ar fi „Rectoratul Universităţii „Babeş Bolyai” sau „Rector, Prof.dr. Nicolae Bocşan” am găsit motive mul­tiple de aroganţă şi insultă pentru orice membru al unei societăţii civilizate şi, mai ales, al oricărui membru al comunităţii academice. <

Sub aceste etichete epatante se iau evenimente, persoane, opinii ale unor oameni liberi şi curajoşi care sem­nează cu numele lor, tratate toate ca jalnice scur­sori umane, şi sunt descrise tendenţios prin tehnicile „pre­lucrării politice”, ale opro­bri­ului opiniei publice şi al injuriei „…solidare a comunităţii în jurul conducătorului stimat şi iubit..”.

…doar fiindcă este Rector…

Tratarea se face cu atitudinea cu totul discutabilă a celor care, ajunşi într-o funcţie de conducere prin votul „popular”, se consideră identici cu instituţia şi astfel îşi permit „să judece”. Judecă persoane şi fapte şi, ca nişte „…ju­de­cători de drept …”, dau verdicte, emit sentinţe, pun etichete.

Adică scot în evidenţă şi caută să distrugă prin pseudo-competenţa pe care funcţia ce o deţin le-ar da-o pe cei care îndrăznesc să fie personalităţi, pe cei care au opinii şi gândesc, pe cei care nu li se supun în tăcere. Nu îi înving însă prin luptă bărbătească, de idei, de argumente, ci prin manevre pe la spate, prin folosirea unor însemne şi sintagme care nu spun nimic dar care îi impresionează pe cei care sunt încre­din­ţaţi că funcţia naşte şi organul, adică competenţa, adică Rectori care au ajuns peste noapte şi somităţi ştiinţifice şi politice şi morale, şi că acest statut le dă dreptul de a sta în dreapta Tatălui.

Printre alte „comunicate de presă” cum poate fi caracterizat altfel decât o jalnică „…prozodie pcr…” cel prin care se vorbeşte, de exemplu, despre doi dascăli, Profesorul Ioan Pop şi Profesorul Costel Sârbu care sunt acu­zaţi de „Rector” şi de „Rectorat” de grave fapte subversive şi distrugătoare de imagine a instituţiei sau mai corect a imaginii unor conducători ai acesteia?

Păi dacă, El, „Rector, Prof.dr. Nicolae Bocşan” este atât de convins de cele declarate de el într-un loc unde tre­buie să vorbească instituţia şi nu cel care ocupă în mod vremelnic funcţia de con­ducător, atunci de ce nu face El apel la in­sti­tu­ţiile statului să reinstaureze or­dinea şi liniştea socială? Nu cunoaşte dumnealui, cetăţeanul ajuns Rector, că există plân­ge­rea penală ca mijloc de a acţiona îm­po­triva celor care, în mod neîndoielnic, produc fapte penale?

Nu cunoaşte El, Rector de mare Universitate că statul de drept nu pre­su­pune a-ţi face dreptate de unul singur? Sau Dumnealui nu este foarte convins de adevărul pe care l-ar stăpâni şi atunci „denigrarea oficială” este o armă credibilă, puternică şi la dispoziţie pentru a ataca şi distruge?

Sau această tehnică este sin­gura pe care unii din cei ce conduc Universitatea Babeş-Bolyai o cunosc ca fiind fără greş încă de pe vremea lui Lucian Blaga, cel dat afară din aceeaşi instituţie prin aceleaşi tip de tehnici şi mânăreli, dar în alte condiţii istorice?

…şi omite confruntarea de idei…

Care este legea sau atitudinea academică elevată care-i permite unui individ să se ascundă după o funcţie atunci când îşi prezintă pro­priile opinii mai mult sau mai puţin raţionale asupra unei realităţi? Oare nu a au­zit această persoană de con­fruntări de idei? Oare nu a auzit această persoană, ajunsă Rector, de faptul că în toiul con­frun­tă­rilor de idei combatanţii îşi păstrau demnitatea şi băr­băţia şi nu uitau să semneze, în mod simplu, ca persoane şi nu ca „persoane-funcţii”?

Ce urmăreşte aceas­tă persoană: să aibă dreptate numai pentru faptul că semnează cu anexa „Rector”?

…pentru că nu şi-a uitat poziţia de activist pcr…

Este urmărită această persoană de amintirile şi nostalgiile după perioada când simplul fapt de a semna cu „…secretar de partid…” sau „…activist de partid…” presupunea că tot ce spunea era şi singurul ade­­vă­r posibil şi acestea era şi adevărul absolut?

…şi pentru că o comunitate îl admite în mod complice?

Cum este posibil ca o comunitate academică cum este cea a Universităţii Babeş-Bolyai să admită atitudini şi fapte ale unor persoane ajunse să conducă in­sti­tuţia care prin comportarea lor pătează chiar esenţa noţiunilor de „acade­mism”, de liberalism intelectual, de dreptate socială, de justiţie, de stat de drept?

Cine este cel care pătează imaginea instituţiei: cel care are o opinie şi o ex­­­primă în nume propriu şi cu argumente proprii sau cel care foloseşte în deşert nu­me­le Universităţii pentru a-şi apăra poziţia individuală şi faptele-i nedemne, care evită folosirea legii pentru că se ştie în culpă şi preferă să manipuleze pe cei care preferă tă­ce­rea demnităţii umane?

PS. Nici o lege românească în vigoare nu defineşte ce este ‚Rectoratul”. De ce oare sunt persoane care folosesc, mai ales în documente emanate, această sintagmă?  Pentru epatare? Pentru a-i im­pre­sio­na pe cei slabi de înger? Sau pentru că simpla lor prestaţie intelectuală nu poate produce altceva decât cel mult ilaritate?

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.