13 octombrie 2006

Copyright, drept de autor – economie şi educaţie (1)

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, consilier în proprietate industrială, agent de brevet european, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Dreptul de autor, cunoscut şi sub numele englezesc de ‚copyright’, reprezintă o ca­racteristică fundamentală a muncii intelectuale şi de creaţie.

Dreptul de autor se referă la creaţie concretizată sub forma unei opere literare, ar­tistice sau ştiinţifice, dar şi asupra altor opere de creaţie intelectuală. Fără ca textul de lege să o pomenească în mod explicit, se va înţelege întotdeauna „crea­ţia intelectuală originală” adică rezultată ca efect al unui efort creativ propriu.

Fiind cu referire la munca intelectuală, dreptul de autor poate fi pus în conexiune şi cu libertatea de expresie şi, de aici, şi cu drepturile omului.

Recunoaşterea valorii muncii de creaţie, în raport cu celelalte formă de muncă de­­­puse de om, impune un tratament special creaţiei intelectuale.

De regulă, creaţia intelectuală nu are materialitate. In comparaţie, creaţia teh­ni­că, efect al muncii fizice, este mai ales materializată. Creaţia intelectuală este im­por­tantă şi unică prin formele de ex­presie utilizate.

Societatea umană a constatat destul de timpuriu că fără creaţie intelectuală pro­gre­sul nu este posibil. S-au impus două atitudini şi poziţii: Creaţia intelectuală tre­buie tratată ca o marfă adică trebuie introdusă în circuitul de valori comer­cia­bile şi apoi creaţia intelectuală trebuie stimulată.

Stabilirea preţului creaţiei intelectuale este un aspect care se soluţionează prin me­canismele de piaţă. Justeţea acestei atitudini s-a dovedit mai ales în ultimii ani când pentru ţări ca Statele Unite creaţia intelectuală a devenit o marfă de primă importanţă.

Concurenţa, cu cele două componente inerente ale sale, concurenţa loială, adică după regulile civilizaţiei normale, şi concurenţa neloială, adică după reguli simi­la­re junglei, a simţit prada şi a acţionat încă de la început.

Formele de acţiune ale concurenţei sunt dintre cele mai diverse, mergând de la creşterea salariilor sau onorariilor, pentru cei care pot presta activităţi intelectu­a­le, la stimularea activităţii de cercetare, de la plagiat la spionaj economic şi teh­nic, de la copii neautorizate la crack-uri bine realizate.

O cale importantă de protecţie a proprietăţii intelectuale o constituie un sistem co­­erent de legi. Aceste sistem coercitiv nu este nici suficient şi nici eficient dacă nu se ţine seama de educaţie.

Este rolul şcolii să ţină permanent în atenţie creaţia intelectuală şi să transmită cu­noştinţe şi deprinderi, elemente de bună practică astfel încât tânărul să-şi în­su­şească mijloacele prin care poate deveni generator de creaţie intelectuală şi, si­mul­tan, să dobândească respectul pentru creaţia intelectuală, pentru cei care sunt în stare să aducă noul la viaţă.

Cine trebuie să se implice în educaţia tineretului pentru respectarea dreptului de autor? Cum trebuie stimulată creaţia intelectuală originală? Ca dascăli, suntem su­ficient de bine pregătiţi să facem această educaţie? Ca specialişti, avem poten­ţia­lul creativ ce poate fi luat drept exemplu de tineri? Este instituţia universitară pregătită să apere creaţia intelectuală? Sunt întrebări legitime, sunt întrebări care se nasc în mod natural la care, prin exemple, prin atitudini şi iniţiative, acest serial va încerca să răspundă.

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei şi adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părţile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.