decembrie 2010

Plagiatorii de ieri crescuţi cu grijă părintească de …

Analist GRAUR

Nu te naşti plagiator. Plagiatul şi plagiatorii nu se nasc din neant. Plagiatul se învaţă sau este încurajat cu grijă încă din şcoală şi există în fiecare şcoală " dascăli de suflet " şi pile suficiente să " facă scăpaţi" pui de plagiatori în faţa rigorii şi a terorii corectitudinii.

Povestea de faţă este una veche, dar cu consecinţe foarte grave în prezent.

In anul 2001 un dascăl, care se dorea riguros, promovează în şcoală efortul şi munca individuală.

Foarte repede însă dascălul constată că studenţii săi, stimulaţi în alte locuri şi la alte discipline, încearcă să promoveze prin mijloace incorecte, respectiv prin copierea rezultatelor de la colegi de grupă sau de an cu toate că temele de lucru erau diferite.

Spre a respecta principiile etice normale unui dascăl şi spre a evita asocierea în faptă, inovativa persoană se consideră îndreptăţită, potrivit uzanţelor unei ţări care se făcea că doreşte să se civilizeze, să-şi anunţe conducătorul de instituţie cu un memoriu explicativ

In orice ţară civilizată fapta semnalată ar fi fost pedepsită în mod exemplar. Asta în orice ţară civilizată. In ţara în care se află Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, lucrurile au decurs cu totul altcumva. In rezumat, rectorul răspunde că... " fapta nu există în regulament... " , şi asta într-o interpretare liberă şi doctă a textului acestuia:

Poate evenimentul ar fi putut rămâne între frustrările inovativului şi marile reuşite ale rectorului dacă în aceste luni, acelaşi personaj "cu concepţii" nu ar fi procedat la secretizarea lucrărilor publicate de studenţii şcolii de doctoranzi pe care o păstoreşte în mod original aşa cum a păstorit şi universitatea pe când era rector: să ne facem că facem prin tocarea oricărei cantităţi de bani publici.

Subiectul este încă şi mai interesant dacă se constată că regulamentul actual al activităţii profesionale a studenţilor de orice fel nu are nici o prevedere care să privească plagiatul.

Plagiaţi dragi studenţi, plagiaţi, fiindcă fostul rector v-a castrat regulamentul şi ajuns acum director de şcoală doctorală nu are nici un motiv să facă şcoală ci numai să sifoneze banul public.

GRAUR veghează şi va aduce în curând noi dovezi asupra modului cum prin această şcoală de " doctoranzi la kil" condusă cu mână de fier de un mare specialist în ascuns informaţii reale şi fabulat alte informaţii nereale, s-a inventat " ingineria arheologică" adică cercetarea specializată prin care se studiază teme de cercetare actuale din anii 1960…. toamna!

Coincidenţe: în timp ce personajul ubicuu al poveştii se străduia să demonstreze că regulamentul nu are prevederi pentru " un tip special de plagiat" , în opinia poziţiei sale de rector bine şcolat în şcoli de mare renume, când a fost vorba să pună pe hârtia care suportă orice fabulaţii despre fapte reale nu a mai avut nici o " ezitare concepţională" . Care să fie motivul acestei metamorfoze existenţiale?