13 aprilie 2010

Salvarea democraţiei

Prof. Maria Niculescu, Liceul teoretic "Jean Monnet"-Bucuresti, licenţiată în drept si ştiinţe politice

Sunt din ce in ce mai multe semne de întrebare în legătură cu drumul democraţiei, care pare tot mai şovăielnic. Cu siguranţă este o perioada de criză si cei ce cred in democraţie militează pentru salvarea ei.

Francisco Rubiales, profesor la Universitatea din Sevilla şi Cadiz, este un astfel de militant, dar şi cel mai acerb critic al modalităţilor de manifestare a democraţiei în acest moment.

Trăim într-o democraţie bolnavă, sechestrată de către politicienii noştri. Francisco Rubiales este un veritabil analist politic şi îşi bazează întreaga construcţie a ideilor pe realitatea trăită, pe experienţa unei vieţi care i-a oferit întâlniri cu numeroşi şefi de state şi guverne, cu reprezentanţi ai puterii de diferite orientări doctrinare.

Concluzia acestei cunoaşteri a "centrelor de putere", cum le numeşte Francisco Rubiales în recenta sa carte "Politicienii, noii stăpâni (Politicos, los nuevos amos - în original) - Revolta cetăţenilor confruntaţi cu democraţia degenerată" este semnificativă.

Toţi cei care deţin puterea au un numitor comun :"concepţia antidemocratică despre putere. Inţeleg puterea într-o manieră aberantă şi, de multe ori, perversă, ca ceva ce le aparţine, ca un drept personal, fără nicio legătura cu voinţa populară, fără nicio legătură cu conceptul de serviciu în slujba cetăţeanului", şi ceea ce este mai trist, autorul nu a descoperit niciodată în obiectivul puterii poporul suveran sau binele comun!

Societatea democratică are nevoie de cetăţeni care să ştie clar care le este rolul în societate, cât îi costă participarea (permanenta instruire şi educaţie) activă, dar mai ales neparticiparea (transformarea în sclavi moderni)!

Se înţelege că, dacă îi acceptăm pe politicieni, ca pe noii stăpâni, ne acceptăm în aceeaşi măsură condiţia de supuşi, de noii sclavi.

Oare acest tipar trebuie să fie etern?

A existat de milenii, dar a fost perpetuat de minoritatea care a acaparat puterea. Aceasta minoritate accede la putere prin orice mijloace, in timp ce majoritatea, chiar daca îşi doreşte puterea nu a fost şi nu este pregătită dar este conştientă că în acest clivaj, stăpâni / supuşi, poate ajunge să nu mai dispună de propria viaţă!

Cauza principală provine de la partidele politice, care deşi au fost "coloana vertebrala" a sistemului democratic, au abdicat treptat de la acest rol.

Cetăţenii au dreptul să ştie ce fac cu puterea cei care au obţinut-o cu sprijinul lor. Este normal să li se garanteze acest drept, iar celorlalţi, deţinătorilor puterii, să li se impună obligaţia de a folosi puterea cu adevărat în interesul cetăţenilor.

In realitate, democraţia se află în mâinile unor profesionişti ai puterii, iar principalul scop al partidelor a devenit monopolizarea puterii!

Definiţia democraţiei ca fiind "un concept încărcat de prestigiu, care există pentru a asigura calitate vieţii umane, demnitate şi dezvoltare fiinţei umane, căreia să i se permită să participe activ la crearea societăţii în care trăieşte" surprinde distanţa de la pământ la cer, între teorie şi practică!

Elitele dominante îşi văd poziţia ameninţată în cazul în care cetăţenii liberi devin puternici şi ajungem să trăim "una dintre cele mai crude aberaţii ale prezentului, cea în care liderii actualei democraţii degradate se transformă în principalul obstacol pentru construirea unei democraţii autentice".

Democraţia se degradează într-o oligarhie care afişează toate sloganurile democratice, dar nimic mai mult: "…conducerea politică trebuie să se nască din responsabilitate. Să accepte că trebuie să dea socoteală. In caz contrar va duce la tiranie…", spune Francisco Rubiales şi are perfectă dreptate.

Democraţia degradată pune pilonii unui neo-totalitarism, după cum avertizează politologul spaniol: "…In timp ce totalitarismul suprimă drepturile şi libertăţile fundamentale, de asociere, gândire, opinie, exprimare, partidele care activează în democraţie le respectă formal, apoi le slăbeşte şi le neutralizează în practică…".

Manifestarea neo-totalitarismului nu se bazează pe tortură,ci foloseşte arme mult mai subtile, eficace, sofisticate: confuzia, distragerea atenţiei cetăţeanului, frica, autocenzura, manipularea prin media, folosirea banului public, între altele.

In prezent, cetăţeanul este în cel mai fericit caz "…un simplu receptor de servicii publice, deposedat de putere şi dedicat observării pasive a evenimentelor…", un mare perdant, înşelat la fiecare pas!

Cetăţeanul şi-a delegat puterea, încrezător în reprezentare, dar nu a fost atât de matur să ceară şi garanţiile că nu va fi înşelat! Degradarea democraţiei are la baza această omisiune gravă!

Schimbarea puterii cu o altă putere nu rezolvă nimic: schimbarea puterii cu o putere responsabilă, supusă criticii şi controlului cetăţenilor înseamnă adevărata schimbare.

O buna guvernare creşte cetăţeni valoroşi, pe care îi respectă, îi slujeşte, le asigură libertatea gândirii, exprimării dar ţine cont de ele, le garantează dreptul de a controla şi contesta guvernanţii nepotriviţi democraţiei autentice.

Antica agoră a fost înlocuită cu forumurile prezente pe internet şi cetăţenii îşi pot exprima opinia, nemulţumirile, acordul, dezacordul, soluţiile. Cadrul există şi cetăţenii se pot manifesta dar nu sunt luaţi în seamă: par a fi o cantitate neglijabilă în perioada dintre alegerile electorale.

In democraţia autentică cetăţenii sunt importanţi tot timpul, iar guvernanţii îşi asumă rolul de a fi în slujba acestora!

Acesta este un mic studiu legat de democraţie, un subiect controversat şi greşit înţeles!