Publicaţie electronică de atitudine şi iniţiativă civică şi profesională Despre GRAUR

Campania pentru integritate academică. Campania antiPlagiat

17 august 2009

Aruncatu’ cu prafu’ochi sau cine doreşte de fapt Reforma educaţiei?

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

Ce este Reforma educaţiei?

Reforma educaţiei este pisica pe care politicienii români o scot de fiecare dată când nu au alt subiect mai zdrăngănitor la îndemână.

Ei nu au habar ce înseamnă Reformă, dar îi molfăie numele, îl scandează, îl strigă, fiecare după mintea şi energia din dotare.

Dacă însă suntem lucizi, atunci realitatea este cu totul alta.

De fapt nimeni nu doreşte Reforma. Cel mai puţin este dorită însă Reforma educaţiei pentru că acolo nervozitatea şi bazinul electoral neutru sau aparent neutru sunt maxime.

Ce ar însemna Reforma educaţiei?

Un lucru este cert: nu este România primul stat de pe mapamond care înfiinţează un sistem al educaţiei.

România are în acest moment o singură problemă majoră: care este modelul de sistem de educaţie pe care doreşte să-l asimileze?

Simplu şi concis!

O întrebare similară o aveau înaintaşi noşti de la 1923 şi au rezolvat-o în mod admirabil: constituţia României trebuia să fie similară constituţiei regatului Belgiei! Aşa a avut România una dintre cele mai bune constituţii din Europa!

In acest moment, din punct de vedere politic problema fundamentală este a alegerii modelului sistemului de educaţie şi a sistemului de legi aferent.

Din punct de vedere tehnic, avem de adaptat acest legi la unele situaţii aparte ale României. Atât şi nimic mai mult!

Crocodilul este mai lung decât mai verde…

Cum problema Reformei educaţiei nu se doreşte de fapt a fi rezolvată, situaţia creată este una hilară şi stupidă.

După ce educaţia românească a fost singurul sector din lume unde angajaţii îşi aleg prin vot şefii, unde angajaţii îşi votează salariile şi modul de prăduire a banului public şi nimeni nu răspunde de nimic, politicienii i-au convins pe dascăli că ei, cu marea lor competenţă şi largul lor orizont cultural, ar trebui să-şi facă şi Reforma şi legile.

Mai multe grupuri de aşa-zişi experţi (experţi în ce?) sunt puşi, cu mare tărăboi, să facă nişte legi perfecte. Nu orice fel de legi, ci legi mioritice, adică absolut originale şi unice: legi originale pentru un sistem original, adică sistemul educaţiei din România.

Apoi vine ideea magistrală: comparaţi şi combinaţi! Ce anume să compari, ce anume să combini: păi legile încropite de originali!

Ce poţi compara când fiecare din cele două legi sau seturi de legi diferă şi soluţionează numai probleme punctuale fără a vedea însă ansamblul?

Păi se compară ca şi crocodilul: este mai lung sau mai verde? Răspunsul corect pare a fi da dar depinde care partid îl dă!

Si aşa a devenit Educaţia cartoful încins al politicii româneşti!

Tot aşa dăscălimea a fost învrăjbită atât de tare, încât ea nu va putea fi pentru multă vreme polul de civism de care orice sistem politic se teme! Halal să ne fie!

Epilog serios

Dacă factorul politic alege modelul sistemului de educaţie al României, odată cu modelul cel mai potrivit de legi se primeşte ca bonus şi un corp calificat de consilieri care sunt mult mai utili decât toţi experţi în nimic ai Mioriţei.

Un epilog la epilog….

Un „cui” al legii învăţământului superior românesc, generator de mari pasiuni, este alegerea şefului de departament sau de catedră. In Statele Unite, un astfel de şef, care este adevăratul manager al învăţământului şi cercetării universitare se alege în felul următor:


a) colectivul catedrei alege un comitet de selecţie.
b) colectivul catedrei defineşte fişa postului şi profilul profesional al viitorului şef de catedră (departament) şi le stabileşte prin vot.
c) comitetul de selecţie caută în întreaga lume persoana cea mai potrivită care îndeplineşte condiţiile stabilite.
d) nimeni nu mai votează candidatul stabilit de comitetul de selecţie.

De unde se vede că democraţia nu înseamnă vot nelimitat în orice şi oricând, fără ca prin aceasta să se ajungă la alte forme atât de blamate de corifeii democraţiei originale româneşti.

Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei si adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părtile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă.