|
|
|
| Publicaţie electronică de atitudine şi iniţiativă civică şi profesională | Despre GRAUR |
|
31 iulie 2009 LEGEA EDUCAŢIEI PERMANENTEComisia Miclea - proiect -
Art.1 (1) Prezenta lege reglementează cadrul general al educaţiei permanente în România. Art.2 (1) Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de-a lungul vieţii, de la educaţia timpurie, până la educaţia după pensionare, în scopul dezvoltării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială sau ocupaţională. (2) Educaţia permanentă se realizează în contexte formale, informale şi non-formale. Învăţarea formală se desfăşoară după obiective educaţionale şi curriculum explicit formulate, este intenţională şi presupune înmatricularea cursanţilor şi certificarea rezultatelor învăţării. Învăţarea informală se referă la acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite în contextul activităţilor cotidiene, neinstituţionalizate, legate de muncă, mediul social sau de timpul liber, dobândite fără un obiectiv educaţional sau un curriculum explicit formulate. Învăţarea non-formală se referă la acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe integrate în contextul unor activităţi planificate, instituţionalizate, dar fără obiective educaţionale sau curriculum explicit formulate. (3) Educaţia permanentă este o responsabilitate a persoanelor, grupurilor, organizaţiilor şi instituţiilor şi este stimulată de către stat. Art.3 (1) Finalităţile principale ale educaţiei permanente vizează dezvoltarea plenară a persoanei şi dezvoltarea sustenabilă a societăţii. (2) Educaţia permanentă se centrează pe formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie, a competenţelor specifice şi a competenţelor avansate, necesare într-o economie a cunoaşterii şi o societate democratică. Art.4 (1) Statul garantează dreptul şi accesul egal la educaţie pentru toate persoanele, fără niciun fel de discriminare pe criterii de sex, vârstă, etnie, zonă de rezidenţă, statut socio-economic, convingeri religioase, politice sau alte criterii. (2) Statul garantează şanse egale de acces la sistemele de informare, consiliere şi orientare în carieră, precum şi la programe de sprijin educaţional pentru persoanele aflate în situaţii de risc. (3) Sistemele de informare, consiliere şi orientare în carieră, precum şi programele de sprijin educaţional sunt reglementate prin ordine comune ale Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. (4) Statul are obligaţia să asigure acreditarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de educaţie şi formare, publici şi privaţi, care operează pe teritoriul României. (5) Nerespectarea, intenţionată sau nu, a dreptului la educaţie şi a accesului egal la educaţie, la servicii de informare, consiliere şi orientare în carieră şi la programele de sprijin educaţional se consideră infracţiune şi se sancţionează conform legislaţiei în vigoare. Art.5 (1) Educaţia este o prioritate naţională. (2) Pentru educaţie, statul alocă un buget anual de minimum 7 % din PIB, din fonduri publice. (3) Guvernul răspunde public în faţa Parlamentului de alocarea şi gestiunea bugetului specificat la alin. (2). Art.6 (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul educaţiei permanente prin intermediul Parlamentului, Guvernului, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. (2) Statul stabileşte parteneriate cu toate părţile interesate în promovarea educaţiei permanente.
(3) Parlamentul are
următoarele atribuţii: a)
aprobă bugetul educaţiei ca
parte a bugetului de stat; b)
aprobă legile din domeniul
educaţiei şi formării profesionale; c)
adoptă raportul anual privind starea
învăţământului, prezentat de ministrul educaţiei; d)
aprobă legea cu privire la
înfiinţarea, transformarea sau desfiinţarea unei
universităţi publice sau private. (4) Guvernul are următoarele atribuţii,
în domeniul educaţiei: a)
aprobă liniile strategice ale
politicii naţionale în domeniul educaţiei; b)
asigură relevanţa educaţiei
în raport cu piaţa muncii şi aprobă Cadrul Naţional al
Calificărilor ca parte a Cadrului European al Calificărilor; c)
propune Parlamentului, spre aprobare,
bugetul educaţiei ca parte a bugetului de stat; d)
aprobă, prin hotărâri de guvern,
modul de organizare, funcţionare, evaluare şi control al serviciilor
educaţionale şi al furnizorilor de educaţie; e)
propune Parlamentului, spre aprobare,
înfiinţarea, transformarea sau desfiinţarea universităţilor
publice sau private; f)
reglementează
regimul diplomelor şi certificatelor de studii recunoscute de către
statul român; g)
alte atribuţii, stabilite prin
legislaţia sectorială referitoare la educaţie şi formare. (5) Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Inovării are ca atribuţii principale: a)
elaborarea strategiilor şi
politicilor naţionale în domeniul educaţiei, formării şi
cercetării; b)
elaborează reglementările
referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de educaţie
din România; c)
monitorizează, evaluează şi
controlează, direct sau prin organismele abilitate, funcţionarea
sistemului educaţional şi a furnizorilor de educaţie; d)
stabileşte mecanismele şi
metodologiile de validare şi recunoaştere a rezultatelor
învăţării; e)
alte atribuţii, aşa cum apar ele
specificate în legislaţia sectorială, referitoare la educaţie
şi formare. (6) Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale are ca atribuţii principale: a)
elaborarea şi gestionarea,
împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Inovării, a Cadrului Naţional al Calificărilor, ca parte a
Cadrului European al Calificărilor; b)
reglementează modul de organizare
şi funcţionare a furnizorilor de formare profesională; c)
asigură acreditarea, evaluarea
şi controlul periodic al furnizorilor de formare profesională; d)
alte atribuţii, aşa cum apar ele
specificate în legile sectoriale, referitoare la educaţie şi formare. Art.7 (1)
Organizarea şi funcţionarea învăţământului
preuniversitar este reglementată în Legea învăţământului
preuniversitar.
(2) Organizarea şi
funcţionarea învăţământului superior este reglementată
în Legea învăţământului superior.
(3) Organizarea şi
funcţionarea formării profesionale la nivel terţiar este
reglementată în legislaţia referitoare la formarea profesională
la nivel terţiar şi la educaţia adulţilor. Art.8 (1)
Guvernul stabileşte mecanismele şi metodologia cadru de
recunoaştere şi transfer ale rezultatelor învăţării.
(2) În baza prezentei
legi, Guvernul României va stabili mecanismele şi metodologia de
identificare, validare şi certificare a învăţării
non-formale şi informale, în vederea adaptării educaţiei la
dinamica pieţei muncii.
(3) Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Inovării va stabili metodologia de
recunoaştere a învăţării non-formale şi informale a
educatorilor, învăţătorilor şi institutorilor din
învăţământul preuniversitar şi condiţiile de
certificare a acestora ca profesori în învăţământul primar -
preprimar. Art.9 (1)
Autorităţile locale, în parteneriat cu furnizorii de educaţie
şi formare, creează centre comunitare de învăţare
permanentă.
(2) Centrele Comunitare de
Învăţare Permanentă (CCIP) furnizează servicii de
educaţie şi formare pentru membrii comunităţii locale, pe
baza analizei de nevoi prezentate în rapoarte anuale adresate
autorităţilor locale.
(3) Finanţarea CCIP
se face din fonduri publice şi private. Toate veniturile obţinute de
CCIP rămân la dispoziţia acestora.
(4) Metodologia de
acreditare, evaluare periodică, organizare şi funcţionare a CCIP
va fi aprobată prin hotărâre de guvern. Art.10 (1)
Guvernul României va înfiinţa Muzeul Naţional a Ştiinţei,
cu filiale în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ.
(2) Muzeul Naţional al
Ştiinţei are drept scop principal oferirea de experienţe de
învăţare non-formală şi informală, prin prezentarea
principalelor realizări ale ştiinţei şi tehnologiei
contemporane.
(3) Finanţarea
Muzeului Naţional al Ştiinţei se face prin bugetele ministerelor
Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi al Educaţiei,
Cercetării şi Inovării.
(4) Metodologia de
înfiinţare, organizare şi funcţionare a Muzeului Naţional al
Ştiinţei se stabileşte prin hotărăre de guvern, în
termen de maximum 12 luni de la promulgarea prezentei legi. Art.11 (1)
În termen de maxim 12 luni de la promulgarea prezentei legi, un post public de
televiziune şi un post public de radio vor fi dedicate exclusiv
educaţiei. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Societatea
Română de Radiodifuziune (SRR) şi Societatea Română de
Televiziune (SRTV) vor colabora pentru stabilirea grilei de programe ale
acestor posturi.
(2) Guvernul va
finanţa, prin programe speciale, emisiunile educative din media
privată. Art.12 (1)
Guvernul va deschide un cont bancar pentru educaţia permanentă, în
valoare de 500 EUR pentru fiecare nou-născut din România.
(2) Contul va putea fi
utilizat de către titular numai după finalizarea
învăţământului obligatoriu, în scopuri strict educaţionale,
pentru categoriile de cheltuieli prevăzute prin hotărâre de guvern.
(3) Părinţii sau
tutorii legali pot depune în contul de educaţie permanentă o
sumă totală de până la 500 EUR/an. Această sumă va fi
scutită de impozit.
(4) Folosirea acestui cont
în alte scopuri decât cele educaţionale este considerată
infracţiune şi se pedepseşte conform legii. Art.13 (1)
Fiecare instituţie publică este obligată să utilizeze
minimum 2% din bugetul propriu pentru formarea profesională a
angajaţilor, în funcţie de nevoile instituţiei.
(2) Societăţile
comerciale sunt scutite de impozitarea profitului investit în formarea
profesională a angajaţilor, în limita a maximum 5% din valoarea
acestuia. Art.14 (1)
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, împreună
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaborează un set de indicatori statistici pentru
monitorizarea, analiza şi prognoza activităţilor de educaţie permanentă.
(2) Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Inovării, împreună cu
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale publică anual
Catalogul furnizorilor de educaţie acreditaţi din România. Art.15 Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Inovării împreună
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale înaintează
Parlamentului un raport comun privind starea educaţiei permanente în
România şi măsurile pe care se angajează să le întreprindă
pentru optimizarea acesteia. | |
|
Alternativa Academică este prima publicaţie electronică românească dedicată Reformei şi manifestării atitudinii civice a lumii academice. Toate materialele publicate pot fi utilizate de orice suport media ca surse sigure şi avizate care descriu poziţia din interiorul acestui mediu. Opiniile prezentate în această publicaţie sunt personale, nu implică instituţiile unde autorii lor sunt angajaţi şi pot, numai eventual, să coincidă cu poziţiile oficiale ale acestora. Cu respectul cuvenit schimbului de idei si adevărului, orice parte afectată de opiniile exprimate are dreptul la replică în aceleaşi condiţii ca cele exprimate de autorul acestora. Toate materialele publicate vor fi utilizate ca referinţe în toate situaţiile în care dorinţa de senzaţional sau alte raţiuni străine slujirii adevărului ar provoca deformări inadmisibile ale sensului iniţial dorit de fiecare autor în parte. Cititorii sau părtile care se consideră afectate pot să-şi exprime punctul de vedere utilizând adresa graur@graur.org. Pentru expedierea de materiale sau informaţii de interes se va utiliza aceeaşi adresă. |