31 iulie 2009

Legile educaţiei nu sunt ale unora sau ale altora: ele sunt legile noastre, ale tuturor

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing, E-mail personal: Dorin.Isoc@yahoo.com , Web profesional: http://users.utcluj.ro/~isoc. Blog: http://dorinisoc.blogspot.com

S-a vorbit destul despre această publicaţie care a fost întotdeauna apreciată pentru subiectele şi documentarea folosită dar nu a fost cruţată atunci când se vorbea despre ton, caracterizat mai ales ca prea vehement şi agresiv.

Autorii lui s-au gândit să păstreze esenţa pozitiv apreciată chiar dacă “..de gustibus…” la fel ca şi idea că învăţământul are nevoie de sânge tânăr şi o altă manieră de abordare, adică promovăm „alternativa”.

In acest cadru ne propunem să abordăm problematica legilor educaţiei, dar cu încurajarea altei abordări.

Caracterizăm foarte pe scurt încercările de până acum, inclusiv ale „comisiei Miclea”, ca fiind utile în limitele în care autorii au înţeles că o lege este necesară.

Opinăm că în acest moment putem aborda educaţia şi este necesar să abordăm educaţia în mod exemplar. Putem să renunţăm la ideea nefundamentată de Reformă şi să începem promovarea curajoasă a conceptului de „construire instituţională”, de construire de structuri adaptive. Aceste structuri funcţionale, bazate pe principii cibernetice trebuie să ajungă să autocorecteze imperfecţiunile de funcţionare şi în acelaşi timp să preia noile situaţii la care să se adapteze păstrând tot timpul o performanţă socială şi economică, cât mai apropiată de cea dorită.

Primul pas în învăţarea construirii unui astfel de sistem, fie el pentru început cel al educaţiei este o analiză serioasă şi pertinentă a ceea ce este în acest moment performant şi funcţional în lume. Nu ne mai este permis să luăm acelaşi „statut al pcr” pe care să-l potrivim la un anumit domeniu şi să-l botezăm lege.

Legea presupune o construcţie funcţională, procedurată, sistematică, ponderată şi scoasă cât mai mult de sub influenţele nefaste ale unor persoane. Dacă ne referim la învăţământul superior, propunerile „comisiei Miclea” reprezintă un progres dar au suficiente neajunsuri şi incoerenţe funcţionale pe care mai mulţi ochi şi experienţe le pot analiza, sesiza şi corecta.

Vom reveni cu exemplificări concrete, însă înainte de toate propunem tuturor celor interesaţi şi îndrăznim să sperăm că nu poate exista dascăl adevărat care să nu dorească să contribuie la aducerea şcolii pe un făgaş de normalitate în care copiii noştri să poată să se bucure de ceea ce sufletul şi dăruirea dascălului poate oferi, o alternativă.

Astfel alăturăm adresa unde se află codul educaţiei al Franţei şi un cuprins prelucrat al acestui cod. Pentru cei derutaţi, subliniem că un astfel de cod, este o construcţie deosebit de sistematică şi laborioasă. Dorim în acest fel să sensibilizăm lumea şcolii cu adevăratele ei probleme iar lumea politică cu seriozitatea demersului la care s-au angajat adesea cu inconştienţă amatoricească.

Alaturat se găseşte şi legea educaţiei superioare a Statelor Unite, care are un echivalent a 400 de pagini. Ambele lucrări sunt excepţionale şi dovedesc că o ţară puternică are o lege elaborată şi nu una însăilată sau creionată pe vine în apropierea parului mioritic! Invitaţia la studiu va fi continuată cu analize temeinice în care culoarea politică nu va conta, iar prostia, ignoranţa, amatorismul le vom prinde şi le vom critica cu obiectivism dar fără de cruţare.

Găsim că suntem cu toţii obligaţi să ne punem la îndemâna demersului şi considerăm că tendinţele de a colabora în mod excesiv cu sindicatele sunt nepotrivite, modifică sensul acţiunii momentului şi reduce în mod serios din profesionalismul necesar unei astfel de construcţii.