5 iulie 2009

Instituţia care ne omoară copii şi viitorul este instituţia minciunii, secretului şi a aroganţei

Reporter GRAUR

Bătrâna codoaşă s-a ţinut cu toţi. Acum ar dori să i se spună „doamnă”! Acum ar dori ca lumea să o creadă o mironosiţă.

Si-a trimis aproape toţi ibovnicii în Parlament să-i facă imagine şi să-i facă jocurile. Nimic nu trebuie să scape necontrolat de cei care şi-au făcut mendrele cu ea.

Ii este teamă numai de ăştia mici şi răi cu gură mare care o încolţesc cu întrebările lor. Ii este teamă că unii dintre ei îi vor ridica un pic faldurile rochiei ponosite şi şifonate pe care o poartă. Ii e teamă, bătrânei codoaşe, că vor afla că are picioarele un pic cam strâmbe şi că este şleampătă. Ii este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că este un pic prea păroasă pentru o doamnă de lume bună. Ii este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că este un pic cam pofticioasă şi cam grasă pentru ceea ce este plătită şi ce zice că ştie să facă. Ii este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că este un pic cam nespălată şi urât mirositoare, că umblă cu desuurile murdare încă de pe când era tânără. Ii mai este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că sprayul şi minciunile ce le spune din belşug nu-i folosesc la nimic. Despre ea …instituţia ministerului educaţiei, trebuie să vorbim la acest moment al Reformei.

După ce în anii ‚50 a fost populată cu muncitori zdraveni şi de bună condiţie socială, după ce revoluţia muncitorească a reuşit punerea la un loc a instituţiei şcolare, a aparatului de partid destinat desăvârşirii educaţiei comuniste şi a aparatului represiv şi auto-represiv al securităţii elitei intelectuale care s-ar putea naşte fără a fi anticipată de organele de cadre pcr, după ce noile generaţii de activişti-profesori-agenţi au fost aduşi la putere ca să facă ei Reforma necesară trecerii spre capitalism, instituţia ministerului educaţiei se dovedeşte a fi singurul bastion neatacat de vreme şi de vremuri. Nimic nu-l schimbă, nimic nu-l poate modifica!

Apărat de o armată de foşti activişti şi securişti fără dosare la CNSAS dar cu activitate meritorie în educarea tineretului, instituţia ministerului educaţiei s-a trezit brusc în faţa unor mecanisme ale statului de drept, dintre care transparenţa decizională o face să se cutremure!

Nimeni şi nimic nu trebuie să ajungă la informaţia decizională, nimic nu trebuie să fie public, totul trebuie să rămână la acelaşi nivel al puterii discreţionare a activistului de partid -profesor - geniu al Carpaţilor – rector – ministru care face totul perfect fără să dea socoteală nimănui.

In acest cadru GRAUR a încercat să afle detalii despre Colegiul Central de Etică al Ministerului care ar trebui să judece cazurile de plagiat şi de lipsă de integritate academică.

Răspunsul Ministerului nu a venit niciodată motiv pentru care la data de 9 martie 2009, GRAUR se adresează justiţiei care decide că instituţia este obligată să dea informaţia solicitată.

In aceste condiţii, orgoliul bătrânei codoaşe ajunge la paroxism! Nimeni nu va ajunge la informaţiile ei, nimeni nu poate să-i pună în discuţie ceea ce statul comunist i-a lăsat cu limbă de moarte: noi nu gândim, noi facem totul!

Soluţia vine imediat. In loc să pună la dispoziţia opiniei publice informaţiile solicitate, bătrâna codoaşa îşi pune angajaţii plătiţi din bani publici la muncă şi declară recurs. Adică nu transparenţă, nu Reformă, ci pumnul în gură, batista pe ţambal, ciocu’ mic!

Apoi nărăviţii amploiati ai codoaşei, plătiţi din banul public şi înfoaie toţi bojocii şi lansează prima fumigenă de inteligenţă infinită, dar cu simplu rol pregătitor:

Dacă nu ar fi mincinos şi tembel, fragmentul de mai sus ar putea să stea la baza unui doctorat prin plagiat copy-paste, specialitate mioritică, acordat pentru viitoare poziţie de demnitar sau şef de cracă de partid.

Numai acum vine bomba care necesită un mic comentariu:

Ceea ce nu se vede imediat este că aşa-numitul ordin a fost cerut în data de 19 februarie 2009, decizia instanţei a fost pronunţată în 8 mai 2009, iar amploiaţii codoaşei critică decizia pe motiv că reclamanta (GRAUR ) nu s-a documentat într-un Monitor Oficial care apare în 11 iunie 2009!

Ce nu văd specialiştii bătrânei codoaşe este că informaţia care trebuia furnizată este cu totul alta şi că ea are ca destinaţie responsabilizarea „hodiniţilor” de prin camerele şi comisiile şi comitele aceleiaşi dame de pierzanie.

Dăm mai jos numele specialiştilor în aruncat praful în ochi, minciună şi manipulare, pentru a respecta regulile elementare ale referinţelor unei lucrări ştiinţifice autentice asupra prostiei unui stat în care instituţiile îşi permit să fie puse sub mâna unor demnitari veleitari, anacronici şi criminali.

Doamnă Ministereasă, găsim că ar fi momentul să vă luaţi jucăriile şi fundurile plătite din banul public de pe scaunele ministerului şi să lăsaţi conducerea educaţiei pe mâinile unui manager adevărat care să aibă competenţe şi nu aere de activist de partid policalificat!

Notă: Dorim să menţionăm că asociaţia noastră face distincţie netă între autoritatea administrativă a educaţiei şi dascăli. Autoritatea administrativă, ministerul educaţiei este structura modificată de toate guvernele pentru a-şi atinge scopurile sterile prin care societatea românească este tot mai mult văduvită de EDUCAŢIE şi forţă de muncă la nivelul actual de calificare necesară. Reforma va fi Reformă atunci când administrarea învăţământului şi problema gestiunii resursei umane a educaţiei vor fi separate şi izolate în mod definitiv de acţiunile de marketing politic în suc propriu comunistoido-securisto-sindical!